7 definiții pentru interpelatoare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
INTERPELATOR, -OARE, interpelatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o interpelare. – Din fr. interpellateur.
INTERPELATOR, -OARE, interpelatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o interpelare. – Din fr. interpellateur.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
INTERPELATOR, -OARE s. m. f. cel care face o interpelare. (< fr. interpellateur)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
INTERPELATOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană care interpelează; om care face o interpelare. /<fr. interpellateur
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*interpelatór, -oáre adj. și s. Care interpelează.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
interpelatoare s. f., g.-d. art. interpelatoarei; pl. interpelatoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
interpelatoare s. f., g.-d. art. interpelatoarei; pl. interpelatoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
interpelatoare s. f., g.-d. art. interpelatoarei; pl. interpelatoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F103) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
interpelator, interpelatorisubstantiv masculin interpelatoare, interpelatoaresubstantiv feminin
- 1. Persoană care face o interpelare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- interpellateur DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.