6 definiții pentru interpelatoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTERPELATÓR, -OÁRE, interpelatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o interpelare. – Din fr. interpellateur.

INTERPELATÓR, -OÁRE, interpelatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o interpelare. – Din fr. interpellateur.

INTERPELATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care face o interpelare. (< fr. interpellateur)

INTERPELATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care interpelează; om care face o interpelare. /<fr. interpellateur

*interpelatór, -oáre adj. și s. Care interpelează.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

interpelatoáre s. f., g.-d. art. interpelatoárei; pl. interpelatoáre

interpelatoáre s. f., g.-d. art. interpelatoárei; pl. interpelatoáre

Intrare: interpelatoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • interpelatoare
  • interpelatoarea
plural
  • interpelatoare
  • interpelatoarele
genitiv-dativ singular
  • interpelatoare
  • interpelatoarei
plural
  • interpelatoare
  • interpelatoarelor
vocativ singular
  • interpelatoare
  • interpelatoareo
plural
  • interpelatoarelor

interpelator, -oare interpelatoare interpelator interpelător

  • 1. Persoană care face o interpelare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: