2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

interpelat, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: interpela] 1 Care a fost întrebat. 2 Care a fost silit să răspundă. 3 (D. un ministru) Căruia i s-au cerut de către parlament explicații asupra modului de rezolvare a unor probleme. 4 (Jur) Somat. 5 (Nob) Chemat.

INTERPELÁ, interpelez, vb. I. Tranz. A cere cuiva să dea un răspuns, să dea socoteală asupra unui fapt; spec. a cere explicații (în parlament) unui membru al guvernului asupra modului de rezolvare a unor probleme, a unor acte etc. – Din fr. interpeller, lat. interpellare.

INTERPELÁ, interpelez, vb. I. Tranz. A cere cuiva să dea un răspuns, să dea socoteală asupra unui fapt; spec. a cere explicații (în parlament) unui membru al guvernului asupra modului de rezolvare a unor probleme, a unor acte etc. – Din fr. interpeller, lat. interpellare.

interpela vt [At: ALECSANDRI, T. 1630 / Pzi: ~lez / E: fr interpeller, lat interpellare] 1 A cere cuiva să dea un răspuns sau să dea socoteală în legătură cu o chestiune. 2 (Spc) A cere explicații în parlament, unui membru al guvernului, asupra modului de rezolvare a unor probleme. 3 (Jur) A soma.

INTERPELÁ, interpelez, vb. I. Tranz. (Mai ales în sistemul parlamentar burghez) A face o interpelare în parlament; p. ext. a soma pe cineva să răspundă, să se explice asupra unei chestiuni.

INTERPELÁ vb. I. tr. A pune întrebări cuiva asupra unei chestiuni; a face o interpelare parlamentară. [< fr. interpeller, it., lat. interpellare].

INTERPELÁ vb. tr. a face o interpelare; (p. ext.) a cere cuiva să dea un răspuns, să-și explice atitudinea. (< fr. interpeller, lat. interpellare)

A INTERPELÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A întrerupe printr-o adresare bruscă pentru a cere explicații sau pentru a insulta. 2) (membri ai guvernelor) A impune să dea explicații asupra unui fapt. /<fr. interpeller, lat. interpellare

interpelà v. a soma de a răspunde, de a se explica asupra unui fapt.

*interpeléz v. tr. (lat. inter-pellare, a tăĭa vorba, a întrerupe). Adresez vorba ca să cer ceva. Somez, ca deputat orĭ ca senator, un ministru să se explice. Jur. Somez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

interpelá (a ~) (a cere explicații) vb., ind. prez. 3 interpeleáză

interpelá vb., ind. prez. 1 sg. interpeléz, 3 sg. și pl. interpeleáză

Intrare: interpelat
interpelat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • interpelat
  • interpelatul
  • interpelatu‑
  • interpela
  • interpelata
plural
  • interpelați
  • interpelații
  • interpelate
  • interpelatele
genitiv-dativ singular
  • interpelat
  • interpelatului
  • interpelate
  • interpelatei
plural
  • interpelați
  • interpelaților
  • interpelate
  • interpelatelor
vocativ singular
plural
Intrare: interpela
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • interpela
  • interpelare
  • interpelat
  • interpelatu‑
  • interpelând
  • interpelându‑
singular plural
  • interpelea
  • interpelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • interpelez
(să)
  • interpelez
  • interpelam
  • interpelai
  • interpelasem
a II-a (tu)
  • interpelezi
(să)
  • interpelezi
  • interpelai
  • interpelași
  • interpelaseși
a III-a (el, ea)
  • interpelea
(să)
  • interpeleze
  • interpela
  • interpelă
  • interpelase
plural I (noi)
  • interpelăm
(să)
  • interpelăm
  • interpelam
  • interpelarăm
  • interpelaserăm
  • interpelasem
a II-a (voi)
  • interpelați
(să)
  • interpelați
  • interpelați
  • interpelarăți
  • interpelaserăți
  • interpelaseți
a III-a (ei, ele)
  • interpelea
(să)
  • interpeleze
  • interpelau
  • interpela
  • interpelaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

interpela

  • 1. A cere cuiva să dea un răspuns, să dea socoteală asupra unui fapt.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. prin specializare A cere explicații (în parlament) unui membru al guvernului asupra modului de rezolvare a unor probleme, a unor acte etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: