interogativ, ~ă [At: IBRĂILEANU, A. 185 / Pl: ~i, ~e / E: fr interrogatif] 1 a (D. ton) Care exprimă o întrebare Si: întrebător, (înv) interogator². 2 a (Grm; îs) Pronume ~ Pronume care conferă frazei o valoare de întrebare. 3 a (Grm; îs) Adverb ~ Adverb care conferă frazei valoare de întrebare. 4 a (Grm; îs) Adjectiv ~ Adjectiv care conferă frazei valoare de întrebare. 5-6 sf, a (Șîs propoziție ~ă) (Propoziție) prin care se formulează direct sau se reproduce o întrebare.