8 definiții pentru interoceptor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
INTEROCEPTÓR, interoceptori, s. m. (Fiziol.) Terminație nervoasă senzitivă localizată în organele interne. – Din fr. interocepteur, engl. interoceptor.
interoceptor sm [At: DN3 / Pl: ~i / E: eg interoceptor, fr interocepteur] (Blg) Terminație nervoasă a unui analizator intern care culege și transmite impulsuri primite de la organele interne.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INTEROCEPTÓR, interoceptori, s. m. (Biol.) Terminație nervoasă a unui analizator intern care culege și transmite impulsuri primite de la organele interne. – Din fr. interocepteur, engl. interoceptor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
INTEROCEPTÓR s.m. (Biol.) Organ receptor nervos care primește stimulii activității interne, în special viscerale. [< fr. intérocepteur, cf. lat. interior – dinăuntru, recipere – a primi].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INTEROCEPTÓR s. m. terminație nervoasă sensitivă care primește stimulii activității interne, în special viscerale. (< fr. intéroscepteur)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
INTEROCEPTÓR ~i m. fiziol. Terminație nervoasă senzitivă, localizată în organele interne. /<fr. intérocepteur
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
interoceptór s. m., pl. interoceptóri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
interoceptór s. m., pl. interoceptóri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
interoceptor
- surse: DEX '09 DN
etimologie:
- limba franceză interocepteursurse: DEX '09 DEX '98 DN
- limba engleză interoceptorsurse: DEX '98 DEX '09