8 definiții pentru interoceptor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTEROCEPTÓR, interoceptori, s. m. (Fiziol.) Terminație nervoasă senzitivă localizată în organele interne. – Din fr. interocepteur, engl. interoceptor.

interoceptor sm [At: DN3 / Pl: ~i / E: eg interoceptor, fr interocepteur] (Blg) Terminație nervoasă a unui analizator intern care culege și transmite impulsuri primite de la organele interne.

INTEROCEPTÓR, interoceptori, s. m. (Biol.) Terminație nervoasă a unui analizator intern care culege și transmite impulsuri primite de la organele interne. – Din fr. interocepteur, engl. interoceptor.

INTEROCEPTÓR s.m. (Biol.) Organ receptor nervos care primește stimulii activității interne, în special viscerale. [< fr. intérocepteur, cf. lat. interior – dinăuntru, recipere – a primi].

INTEROCEPTÓR s. m. terminație nervoasă sensitivă care primește stimulii activității interne, în special viscerale. (< fr. intéroscepteur)

INTEROCEPTÓR ~i m. fiziol. Terminație nervoasă senzitivă, localizată în organele interne. /<fr. intérocepteur


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

interoceptór s. m., pl. interoceptóri

interoceptór s. m., pl. interoceptóri

Intrare: interoceptor
interoceptor substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • interoceptor
  • interoceptorul
  • interoceptoru‑
plural
  • interoceptori
  • interoceptorii
genitiv-dativ singular
  • interoceptor
  • interoceptorului
plural
  • interoceptori
  • interoceptorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

interoceptor

  • 1. fiziologie Terminație nervoasă senzitivă localizată în organele interne.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: