6 definiții pentru intermodulație


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTERMODULÁȚIE s. f. (Fiz.) Distorsiune a unui semnal electric în cursul transferării lui printr-un circuit, caracterizată prin apariția unor frecvențe rezultate din combinarea diverselor componente ale semnalului. – Din fr. intermodulation.

intermodulație sf [At: LTR / Pl: ~ii / E: fr intermodulation] (Fiz) Distorsiune a unui semnal electric în cursul transferării lui într-un circuit, caracterizată prin apariția unor frecvențe rezultate din combinația diverselor componente ale semnalului.

INTERMODULÁȚIE s. f. (Fiz.) Distorsiune a unui semnal electric în cursul transferării lui printr-un circuit, caracterizată prin apariția unor frecvențe rezultate din combinația diverselor componente ale semnalului. – Din fr. intermodulation.

INTERMODULÁȚIE s.f. (Fiz.) Modulație parazitară a unui semnal electric alternativ. [Gen. -iei. / cf. fr. intermodulation].

INTERMODULÁȚIE s. f. modulație parazitară a unui semnal electric alternativ, caracterizată prin apariția unor frecvențe rezultate din combinarea diverselor componente ale semnalului. (< fr. intermodulation)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

intermoduláție s. f., g.-d. art. intermoduláției

Intrare: intermodulație
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intermodulație
  • intermodulația
plural
genitiv-dativ singular
  • intermodulații
  • intermodulației
plural
vocativ singular
plural

intermodulație

  • 1. fizică Distorsiune a unui semnal electric în cursul transferării lui printr-un circuit, caracterizată prin apariția unor frecvențe rezultate din combinarea diverselor componente ale semnalului.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: