intermitență sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) ~tin~ / Pl: ~țe / E: fr intermittence] 1 Lipsă de continuitate în desfășurarea unei acțiuni. Si: discontinuitate. 2 (Med) Interval de timp care separă accesele de criză ale unei boli, când bolnavul se simte mai bine. 3 (Îs) ~a cordului (sau pulsului) Oprire momentană a inimii, ca urmare a unei stări emoționale, nervoase sau a unei boli de inimă. 4 (Îlav) Cu ~ Intermitent (4).