12 definiții pentru interlocutoare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTERLOCUTOR, -OARE, interlocutori, -oare, s. m. și f. Persoană care participă la o discuție, la o conversație. – Din fr. interlocuteur.

INTERLOCUTOR, -OARE, interlocutori, -oare, s. m. și f. Persoană care vorbește cu alta sau cu alții, care participă la o conversație. – Din fr. interlocuteur.

INTERLOCUTOR,-OARE, interlocutori,-oare, s. m. și f. Persoană care vorbește cu alta sau cu alții, care participă la un dialog, la o conversație. Ei erau singurii săi interlocutori sau, mai exact, singurii ascultători ai monoloagelor sale. V. ROM. noiembrie 1953, 328. Acestea mi le spunea cu foc interlocutorul meu. ODOBESCU, S. II 525.

INTERLOCUTOR, -OARE s.m. și f. Participant la o discuție, la o conversație. [< fr. interlocuteur, it. interlocutore].

INTERLOCUTOR, -OARE s. m. f. participant la o discuție, la o conversație; conlocutor. (< fr. interlocuteur)

INTERLOCUTOR ~oare ( ~ori, ~oare) m. și f. Persoană care participă la o conversație; om care se întreține cu cineva; convorbitor. /<fr. interlocuteur

*interlocutór, -oáre s. (lat. inter, între, și locutor, vorbitor). Conversator, care vorbește cu altu. Persoană care figurează într’un dialog: Alcibiade e unu din interlocutoriĭ obișnuițĭ aĭ Dialogurilor luĭ Platone.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

interlocutoare s. f., g.-d. art. interlocutoarei; pl. interlocutoare

interlocutoare s. f., g.-d. art. interlocutoarei; pl. interlocutoare

interlocutoare s. f., g.-d. art. interlocutoarei; pl. interlocutoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INTERLOCUTOR s. (livr.) conlocutor, (înv.) convorbitor.

Intrare: interlocutoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • interlocutoare
  • interlocutoarea
plural
  • interlocutoare
  • interlocutoarele
genitiv-dativ singular
  • interlocutoare
  • interlocutoarei
plural
  • interlocutoare
  • interlocutoarelor
vocativ singular
  • interlocutoare
  • interlocutoareo
plural
  • interlocutoarelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

interlocutor, interlocutorisubstantiv masculin
interlocutoare, interlocutoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care participă la o discuție, la o conversație. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Ei erau singurii săi interlocutori sau, mai exact, singurii ascultători ai monoloagelor sale. V. ROM. noiembrie 1953, 328. DLRLC
    • format_quote Acestea mi le spunea cu foc interlocutorul meu. ODOBESCU, S. II 525. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.