10 definiții pentru interimat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTERIMÁT, interimate, s. n. Situația celui care exercită în mod provizoriu o funcție în locul titularului; perioadă de timp în care cineva exercită această funcție. – Din fr. intérimat.

INTERIMÁT, interimate, s. n. Situația celui care exercită în mod provizoriu o funcție în locul titularului; perioadă de timp în care cineva exercită această funcție. – Din fr. intérimat.

interimat sn [At: MAIORESCU, D. 398 / Pl: ~e / E: fr intérimat] 1 Situație în care o funcție este exercitată provizoriu de către o altă persoană și nu de titular Si: interim (1). 2 Perioadă de timp în care se exercită interimatul (1) Si: interim (2). 3 (Spc) Funcție interimară a unui ministru.

INTERIMÁT s. n. (Rar) Funcție interimară a unui slujbaș superior, mai ales a unui ministru; timpul cînd cineva funcționează provizoriu în locul cuiva.

INTERIMÁT s.n. (Rar) Timp în care o funcție este exercitată de altă persoană și nu de titular; funcție interimară. [< fr. intérimat].

INTERIMÁT s. n. timp în care o funcție este exercitată de altcineva și nu de titular. (< fr. intérimat)

INTERIMÁT ~ți m. 1) Funcție interimară. 2) Durată de exercitare a unei astfel de funcții. /<fr. intérimat

*interimát n., pl. e (fr. intérimat, d. lat. interim, în acest timp). Acțiunea de a funcționa interimar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

interimát s. n., pl. interimáte

interimát s. n., pl. interimáte

Intrare: interimat
interimat substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • interimat
  • interimatul
  • interimatu‑
plural
  • interimate
  • interimatele
genitiv-dativ singular
  • interimat
  • interimatului
plural
  • interimate
  • interimatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

interimat

  • 1. Situația celui care exercită în mod provizoriu o funcție în locul titularului; perioadă de timp în care cineva exercită această funcție.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: