interferometru sn [At: LTR / Pl: ~re / E: fr interféromètre] 1 Instrument optic, folosit pentru determinarea unor mărimi cu ajutorul interferenței (2). 2 Aparat pentru măsurarea vitezei de propagare a undelor sonore și ultrasonore, precum și a absorției acestora într-un anumit mediu.

INTERFEROMETRU, interferometre, s. n. Instrument optic folosit pentru determinarea unor mărimi cu ajutorul fenomenelor de interferență.

INTERFEROMETRU s.f. Aparat pentru determinarea unor mărimi cu ajutorul fenomenelor de interferență. [Cf. fr. interféromètre].

INTERFEROMETRU s. n. aparat folosit în interferometrie. (< fr. interféromètre)

INTERFEROMETRU ~e n. Aparat de măsurat (lungimile de undă, viteza de propagare a sunetelor etc.), bazat pe fenomenul interferenței. /<fr. interférometre

interferometru (desp. -me-tru) s. n., art. interferometrul; pl. interferometre

interferometru (-me-tru) s. n., art. interferometrul; pl. interferometre

interferometru s. n. (sil. -tru), art. interferometrul; pl. interferometre

INTERFEROMÉTRU (< fr. {i}; {s} fr. interférence „interferență” + gr. metron „măsură”) s. n. Instrument optic care se bazează pe fenomenul interferenței luminii și care poate servi la determinarea lungimilor de undă sonore sau luminoase, a unor dimensiuni liniare (lungimi, grosimi etc.) în astronomie (la măsurarea diametrului aparent al stelelor sau a distanței unghiulare dintre componentele unei stele duble), la măsurarea indicilor de refracție etc. ♦ I. acustic = instrument folosit pentru determinarea vitezei de propagare a sunetelor în medii fluide, formând un sistem de unde staționare (ex. tubul lui Kundt).