interferometrie sf [At: DN³ / Pl: ~ii / E: fr interférométrie] Ansamblu al metodelor de măsurare a mărimilor fizice, care se bazează pe interferență (2).

INTERFEROMETRIE s.f. Determinare a unor măsuri fizice care se bazează pe fenomene de interferență. [Gen. -iei. / < fr. interférométrie].

INTERFEROMETRIE s. f. tehnica determinării unor mărimi fizice care se bazează pe fenomene de interferență. (< fr. interférométrie)

interferometrie s. f. (fiz.) Totalitatea metodelor de măsurare bazate pe fenomenul de interferență ◊ „Tehnica interferometriei cu mai multe aparate – folosită în radioastronomie, pentru observarea radiogalaxiei, quasarilor și nucleelor de galaxii – a sugerat astronomului francez A. L. cuplarea unor telescoape optice.” Cont. 1 VIII 75 p. 5; v. și Mag. 14 VI 75 p. 7 (din fr. interférométrie; PR 1950; C. Lupu în SCL 6/82 p. 504; DT; DEX, DN3)

interferometrie (desp. -me-tri-) s. f., art. interferometria, g.-d. art. interferometriei; pl. interferometrii, art. interferometriile (desp. -tri-i-)

interferometrie (-me-tri-) s. f., art. interferometria, g.-d. art. interferometriei; pl. interferometrii, art. interferometriile

interferometrie s. f. (sil. -tri-), art. interferometria, g.-d. art. interferometriei; pl. interferometrii, art. interferometriile

INTERFEROMETRÍE (< fr. {i}) s. f. (FIZ.) Ansamblul metodelor de măsură bazate pe fenomenul de interferență. ◊ I. speckle = tehnică destinată înlăturării neclarității imaginilor stelare cauzate de turbulența atmosferei terestre și care constă în luarea mai multor imagini cu expunere de foarte scurtă durată (1/50 sec.) și prelucrarea matematică a acestora.