INTERFEROMETRU, interferometre, s. n. Instrument optic folosit pentru determinarea unor mărimi cu ajutorul fenomenelor de interferență. ♦ Aparat pentru măsurarea vitezei de propagare a undelor sonore și ultrasonore, precum și a absorbției acestora într-un anumit mediu. – Din fr. interféromètre.

interferometru sn [At: LTR / Pl: ~re / E: fr interféromètre] 1 Instrument optic, folosit pentru determinarea unor mărimi cu ajutorul interferenței (2). 2 Aparat pentru măsurarea vitezei de propagare a undelor sonore și ultrasonore, precum și a absorției acestora într-un anumit mediu.

INTERFEROMETRU, interferometre, s. n. Instrument optic folosit pentru determinarea unor mărimi cu ajutorul fenomenelor de interferență. ♦ Aparat pentru măsurarea vitezei de propagare a undelor sonore și ultrasonore, precum și a absorbției acestora într-un anumit mediu. – Din fr. interféromètre.

INTERFEROMETRU, interferometre, s. n. Instrument optic folosit pentru determinarea unor mărimi cu ajutorul fenomenelor de interferență.

INTERFEROMETRU s.f. Aparat pentru determinarea unor mărimi cu ajutorul fenomenelor de interferență. [Cf. fr. interféromètre].

INTERFEROMETRU s. n. aparat folosit în interferometrie. (< fr. interféromètre)

INTERFEROMETRU ~e n. Aparat de măsurat (lungimile de undă, viteza de propagare a sunetelor etc.), bazat pe fenomenul interferenței. /<fr. interférometre

interferometru (desp. -me-tru) s. n., art. interferometrul; pl. interferometre

interferometru (-me-tru) s. n., art. interferometrul; pl. interferometre

interferometru s. n. (sil. -tru), art. interferometrul; pl. interferometre

INTERFEROMÉTRU (< fr. {i}; {s} fr. interférence „interferență” + gr. metron „măsură”) s. n. Instrument optic care se bazează pe fenomenul interferenței luminii și care poate servi la determinarea lungimilor de undă sonore sau luminoase, a unor dimensiuni liniare (lungimi, grosimi etc.) în astronomie (la măsurarea diametrului aparent al stelelor sau a distanței unghiulare dintre componentele unei stele duble), la măsurarea indicilor de refracție etc. ♦ I. acustic = instrument folosit pentru determinarea vitezei de propagare a sunetelor în medii fluide, formând un sistem de unde staționare (ex. tubul lui Kundt).