2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTERFÁȚĂ2, interfețe, s. f. (Electron.) Dispozitiv care convertește semnalele electronice astfel încât două aparate sau sisteme să poată comunica între ele. – Din engl., fr. interface (după față).

INTERFÁȚĂ1, interfețe, s. f. Suprafață de separare a componenților dintr-un amestec chimic, existenți ca faze distincte. – Inter1- + față.

interfață2 sf [At: DEX / Pl: ~fețe / E: fr, eg interface] (Elt) Dispozitiv care convertește semnalele electronice, astfel încât două aparate sau sisteme să poată comunica între ele.

interfață1 sf [At: DEX / Pl: ~fețe / E: inter2- + față] Suprafață de separare a porțiunilor care reprezintă faze diferite într-un sistem fizico-chimic.

INTERFÁȚĂ1, interfețe, s. f. Suprafață de separare a porțiunilor care reprezintă faze diferite într-un sistem fizico-chimic. – Inter1- + față.

INTERFÁȚĂ2, interfețe, s. f. (Electron.) Dispozitiv care convertește semnalele electronice în așa fel, încât două aparate sau sisteme să poată comunica între ele. – Din engl., fr. interface (după față).

INTERFÁȚĂ s. f. 1. suprafață de separare a porțiunilor care reprezintă faze diferite dintr-un sistem fizico-chimic. 2. (inform.) frontieră convențională între două sisteme sau unități, care permite schimburi de informații după anumite reguli. 3. (electron.) dispozitiv care convertește semnalele electronice astfel încât două aparate sau sisteme să poată comunica între ele. (< engl., fr. interface)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

interfáță s. f., g.-d. art. interféței; pl. interféțe


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

INTERFÁȚĂ (< engl., fr., după față) s. f. 1. (CHIM.) Suprafață de separare a componenților dintr-un amestec, existenți ca faze distincte. 2. (INFORM.) Totalitatea dispozitivelor, regulilor și convențiilor cu ajutorul cărora un element al sistemului de calcul comunică fie cu alt element, fie cu utilizatorul, elementele având caracteristici diferite (ex. i. grafică, i. de comunicație).

Intrare: interfață (dispozitiv)
interfață substantiv feminin
substantiv feminin (F17)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • interfață
  • interfața
plural
  • interfețe
  • interfețele
genitiv-dativ singular
  • interfețe
  • interfeței
plural
  • interfețe
  • interfețelor
vocativ singular
plural
Intrare: interfață (suprafață)
interfață substantiv feminin
substantiv feminin (F17)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • interfață
  • interfața
plural
  • interfețe
  • interfețele
genitiv-dativ singular
  • interfețe
  • interfeței
plural
  • interfețe
  • interfețelor
vocativ singular
plural

interfață (dispozitiv)

  • 1. electronică Dispozitiv care convertește semnalele electronice astfel încât două aparate sau sisteme să poată comunica între ele.
    surse: DEX '09 MDN '00

etimologie:

interfață (suprafață)

  • 1. Suprafață de separare a componenților dintr-un amestec chimic, existenți ca faze distincte.
    surse: DEX '09 MDN '00
  • 2. informatică Frontieră convențională între două sisteme sau unități, care permite schimburi de informații după anumite reguli.
    surse: MDN '00

etimologie:

  • Inter- + față
    surse: DEX '09