INTERESA, interesez, vb. I. 1. Tranz. A stîrni, a trezi interesul cuiva; a reține atenția cuiva, a fi interesant pentru cineva. N-o mai interesează discuția. C. PETRESCU, Î. I 10. Nici nu-l mai interesau acuma pe el afacerile ei, ci necazurile lui. REBREANU, R. II 53. Împrejurări cari nu ne interesează. EMINESCU, N. 77. ◊ Expr. Ce te interesează (pe tine)? = ce-ți pasă? ce te privește? Dar nu mi-ai spus ce ocupație ți-ai găsit? – Ce te interesează pe tine?... Mă privește pe mine. SAHIA, N. 95. 2. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de» sau, învechit, «la») A arăta interes (pentru cineva sau ceva), a-și da (tot) interesul, a avea grijă, a se preocupa (de cineva sau de ceva). În secolul al XIX-lea, sub influența mai cu seamă a ideilor revoluționare de la 1848, au început să se intereseze de folclor cărturarii poporului nostru. BENIUC, P. 7. Dacă ne interesăm la starea de cultură a compatrioților noștri – de ce să ne facem o glumă din mijloacele ce avem pentru a-i instrui? ODOBESCU, S. II 288. 3. Refl. A se informa, a întreba. M-am interesat la gară de sosirea trenului. ▭ Ni s-a citit o scrisoare în care tata se interesa de fiecare dintre noi. SAHIA, N. 59.