interdicție sf [At: I. IONESCU, P. 190 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr interdiction, lat interdictio, -onis] (Jur) 1 Interzicere a săvârșirii anumitor fapte sau acte Si: oprire, prohibiție. 2 (Spc) Măsură legală prin care se interzice unui răufăcător sau alienat mintal executarea anumitor acte juridice Si: interzicere (2), interzis¹ (2). 3 (Spc) Interzicere a exercitării drepturilor civile sau politice unei persoane ca o măsură represivă sau de protecție Si: interzicere (3), interzis¹ (3). 4 Situație în care se află persoana aflată sub interdicție (4). 5 (Îe) A pune pe cineva sub ~ A declara pe cineva incapabil să-și exercite drepturile civile.