interdict¹ sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: lat interdictum] 1-2 (În Evul Mediu) Pedeapsă dată de biserica catolică, prin care se interzicea (temporar sau) definitiv unui preot sau unei colectivități să oficieze cultul divin sau să participe la el. 3 (În dreptul roman) Ordonanță a pretorului, pronunțată mai ales în materie de posesiune.