6 definiții pentru interconsonantic
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
INTERCONSONANTIC, -Ă, interconsonantici, -ce, adj. (Fon.) Care este plasat între două consoane. – Din fr. interconsonnantique.
INTERCONSONANTIC, -Ă, interconsonantici, -ce, adj. (Fon.) Care este plasat între două consoane. – Din fr. interconsonnantique.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
interconsonantic, ~ă a, av [At: DN3 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr interconsonnantique] 1-2 (Fon) (Care este plasat) între două consoane.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INTERCONSONANTIC, -Ă adj. (Lingv.) Plasat între două consoane. [Cf. fr. interconsonantique].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INTERCONSONANTIC, -Ă adj. între două consoane. (< fr. interconsonantique)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
interconsonantic adj. m. consonantic
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
INTERCONSONANTIC, -Ă adj. (cf. fr. interconsonantique): în sintagmele sufix interconsonantic și sunet interconsonantic (v.).
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
interconsonantic, interconsonanticăadjectiv
- 1. Care este plasat între două consoane. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- interconsonnantique DEX '09 DEX '98 DN