6 definiții pentru interconsonantic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTERCONSONÁNTIC, -Ă, interconsonantici, -ce, adj. (Fon.) Care este plasat între două consoane. – Din fr. interconsonnantique.

INTERCONSONÁNTIC, -Ă, interconsonantici, -ce, adj. (Fon.) Care este plasat între două consoane. – Din fr. interconsonnantique.

interconsonantic, ~ă a, av [At: DN3 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr interconsonnantique] 1-2 (Fon) (Care este plasat) între două consoane.

INTERCONSONÁNTIC, -Ă adj. (Lingv.) Plasat între două consoane. [Cf. fr. interconsonantique].

INTERCONSONÁNTIC, -Ă adj. între două consoane. (< fr. interconsonantique)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

interconsonántic adj. m. consonantic


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

INTERCONSONÁNTIC, -Ă adj. (cf. fr. interconsonantique): în sintagmele sufix interconsonantic și sunet interconsonantic (v.).

Intrare: interconsonantic
interconsonantic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • interconsonantic
  • interconsonanticul
  • interconsonanticu‑
  • interconsonantică
  • interconsonantica
plural
  • interconsonantici
  • interconsonanticii
  • interconsonantice
  • interconsonanticele
genitiv-dativ singular
  • interconsonantic
  • interconsonanticului
  • interconsonantice
  • interconsonanticei
plural
  • interconsonantici
  • interconsonanticilor
  • interconsonantice
  • interconsonanticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

interconsonantic

etimologie: