5 definiții pentru intercomunicație


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTERCOMUNICÁȚIE s. f. Comunicație între două sau mai multe puncte; conexiune. ♦ Conversație între doi sau mai mulți interlocutori. – Din fr. intercommunication.

INTERCOMUNICÁȚIE s. f. Comunicație între două sau mai multe puncte; conexiune. ♦ Conversație între doi sau mai mulți interlocutori. – Din fr. intercommunication.

intercomunicație sf [At: NOM. MIN. / Pl: ~ii / E: fr intercommunication] 1 Conexiune (1). 2 Conversație între doi sau mai mulți interlocutori. 3 Comunicație reciprocă, în ambele sensuri.

INTERCOMUNICÁȚIE s.f. Comunicație între două puncte; relație, legătură, conexiune. ♦ Conversație între mai mulți interlocutori. [Gen. -iei. / cf. fr. intercommunication].

INTERCOMUNICÁȚIE s. f. comunicație reciprocă; relație, conexiune. ◊ conversație între mai mulți interlocutori. (< fr. intercommunication)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

intercomunicáție s. f., g.-d. art. intercomunicáției

Intrare: intercomunicație
intercomunicație substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intercomunicație
  • intercomunicația
plural
  • intercomunicații
  • intercomunicațiile
genitiv-dativ singular
  • intercomunicații
  • intercomunicației
plural
  • intercomunicații
  • intercomunicațiilor
vocativ singular
plural

intercomunicație

  • 1. Comunicație între două sau mai multe puncte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: conexiune legătură relație
    • 1.1. Conversație între doi sau mai mulți interlocutori.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: