9 definiții pentru interacțiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

interacțiune sf [At: ANATOMIA, 5 / Pl: ~ni / E: fr interaction] 1 Influențare reciprocă a faptelor, a fenomenelor etc Si: interacționare (1). 2 (Fiz) Acțiune reciprocă între corpuri, fenomene, sisteme fizice etc Si: interacționare (2). 3 (Fiz) Formă de legătură între corpuri, realizată direct sau prin intermediul câmpurilor fizice Si: interacționare (3).

INTERACȚIÚNE, interacțiuni, s. f. 1. Formă de legătură a obiectelor, a fenomenelor etc., manifestată printr-o influențare, condiționare sau acțiune cauzală reciprocă. 2. (Fiz.) Acțiune reciprocă între două sau mai multe corpuri, sisteme fizice, fenomene etc. ♦ Formă de legătură între corpuri, realizată fie direct, fie prin intermediul câmpurilor fizice. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. interaction.

INTERACȚIÚNE, interacțiuni, s. f. 1. Formă de legătură a obiectelor, a fenomenelor etc., manifestată printr-o influențare, condiționare sau acțiune cauzală reciprocă. 2. (Fiz.) Acțiune reciprocă între două sau mai multe corpuri, sisteme fizice, fenomene etc. ♦ Formă de legătură între corpuri, realizată fie direct, fie prin intermediul câmpurilor fizice. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. interaction.

INTERACȚIÚNE, interacțiuni, s. f. Acțiune reciprocă între fapte, fenomene etc.; condiționare reciprocă. Interacțiunea factorilor fizici.În reprezentarea interacțiunii universale... cauzele și efectele își schimbă mereu locul, ceea ce este acum sau aici efect devenind cauză dincolo sau atunci, și viceversa. ENGELS, D. S. 51.

INTERACȚIÚNE s.f. Influență, condiționare reciprocă între fapte, fenomene etc. [Cf. fr. interaction].

INTERACȚIÚNE s. f. influență, condiționare reciprocă între fapte, fenomene etc. (< fr. interaction)

INTERACȚIÚNE ~i f. Acțiune reciprocă (dintre obiecte sau fenomene); influență mutuală. [Sil. in-ter-ac-ți-u-] /<fr. interaction


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!interacțiúne (-te-rac-ți-u-/-ter-ac-) s. f., g.-d. art. interacțiúnii, pl. interacțiúni

interacțiúne s. f. (sil. mf. -ter-) acțiune


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

INTERACȚIÚNE (INTERÁCȚIE) (< fr.) s. f. 1. (FILOZ.) Formă de legătură, de interdependență între corpuri, sisteme, fenomene etc., care se manifestă prin influențare, condiționare sau acțiune cauzală, legică etc. reciprocă și care stă la baza mișcării în genere, fiind una dintre notele definitorii ale dinamismului universal. 2. (FIZ.) Acțiune reciprocă ce are loc în momentul ciocnirii a două particule elementare sau a două sisteme de astfel de particule (ex. nuclee), datorată forțelor de atracție sau de respingere (electrostatice, gravitaționale, nucleare etc.) dintre acestea. Un exemplu de i. este reacția nucleară. 3. (BIOL.) Influența reciprocă a factorilor biologici.

Intrare: interacțiune
interacțiune substantiv feminin
  • silabație: in-te-rac-ți-u-ne, in-ter-ac-ți-u-ne
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • interacțiune
  • interacțiunea
plural
  • interacțiuni
  • interacțiunile
genitiv-dativ singular
  • interacțiuni
  • interacțiunii
plural
  • interacțiuni
  • interacțiunilor
vocativ singular
plural

interacțiune

  • 1. Formă de legătură a obiectelor, a fenomenelor etc., manifestată printr-o influențare, condiționare sau acțiune cauzală reciprocă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Interacțiunea factorilor fizici.
      surse: DLRLC
    • În reprezentarea interacțiunii universale... cauzele și efectele își schimbă mereu locul, ceea ce este acum sau aici efect devenind cauză dincolo sau atunci, și viceversa. ENGELS, D. S. 51.
      surse: DLRLC
  • 2. fizică Acțiune reciprocă între două sau mai multe corpuri, sisteme fizice, fenomene etc.
    surse: DEX '98 DEX '09
    • 2.1. Formă de legătură între corpuri, realizată fie direct, fie prin intermediul câmpurilor fizice.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: