2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTER2, interi, s. m. Jucător din înaintarea unei echipe de fotbal sau de handbal, care ocupă locul din dreapta sau din stânga centrului înaintaș. – Din fr. inter (abreviere din intérieur).

INTER2, interi, s. m. Jucător din înaintarea unei echipe de fotbal sau de handbal, care ocupă locul din dreapta sau din stânga centrului înaintaș. – Din fr. inter (abreviere din intérieur).

INTER1- Element de compunere însemnând „între”, care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din lat. inter, fr. inter-.

INTER1- Element de compunere însemnând „între”, care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din lat. inter, fr. inter-.

inter-2 [At: DN3 / E: fr, it inter-] Element prim de compunere savantă cu sensul: 1 Între. 2 Reciproc.

inter1 sm [At: DN3 / Pl: ~i / E: fr inter] Jucător ofensiv, la dreapta sau stânga centrului înaintaș dintr-o echipă de fotbal sau handbal.

INTER- Element de compoziție însemnînd «între», care servește la formarea unor substantive ca: interacțiune, interdependență; adjective ca: interraional, interșcolar etc.

INTER- Element prim de compunere savantă cu semnificația „între”, „reciproc”, „care este la mijloc”. [< fr., it. inter-, lat. inter].

ÍNTER s.m. Jucător din linia de atac a unei echipe de fotbal sau de handbal, care ocupă locul din dreapta sau din stânga centrului înaintaș. [Cf. lat. inter].

INTER1- pref. „între”, „reciproc”. (< fr., it. inter-, cf. lat. inter)

INTER2 s. m. jucător din linia de atac a unei echipe de fotbal sau de handbal care ocupă locul din dreapta sau din stânga centrului înaintaș. (< fr. inter)

ínter s. m. (sport) Înaintaș, atacant ◊ „[...] nu pricep alergiile intelectuale la numele lui Burruchaga (un inter din țara lui Borges) alarmate că acesta ar atenta la strălucirea lui Wittgenstein.” R.lit. 3 IV 86 p. 7 (din fr. intér[ieur]; DEX, DN3)

ÍNTER ~i m. Jucător dintr-o echipă de handbal sau de fotbal care ocupă locul de lângă jucătorul din centru. /<fr. inter

*inter- (lat. inter, între), prefix care arată ceĭa ce e între doĭ saŭ maĭ mulțĭ: internațional. V. intra-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

inter- Pref. care adaugă unor cuvinte sensul sp. entre. Lat. inter-, cf. între. Apare într-o serie de neol. împrumutate limbii fr., din care unele circulă și în rom. în forma lor simplă (intercontinental, cf. continental; interlocutor, cf. locutor; internațional); în alte cazuri, s-a adăugat unui cuvînt rom., prin analogie cu cuvîntul fr. corespunzător (interpune, ca fr. interposer; interveni, ca fr. intervenir; interzice, ca fr. interdire). În sfîrșit, adesea apare și în cuvinte care nu se folosesc cu forma lor simplă (interferență, interjecție, interlop, intermitent, interpela, interpola, interpreta, interval etc.).

Intrare: inter (pref.)
inter2 (elem.de comp.) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • inter
Intrare: inter (s.m.)
inter1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inter
  • interul
  • interu‑
plural
  • interi
  • interii
genitiv-dativ singular
  • inter
  • interului
plural
  • interi
  • interilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

inter (pref.)

  • 1. Element de compunere însemnând „între”, „reciproc”, „care este la mijloc”, care servește la formarea unor substantive și a unor adjective.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: intra (prefix) între (pref.)

etimologie:

inter (s.m.)

  • 1. Jucător din înaintarea unei echipe de fotbal sau de handbal, care ocupă locul din dreapta sau din stânga centrului înaintaș.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • limba franceză inter (abreviere din intérieur).
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00