opțiuni
  • info

2 intrări

12 definiții

din care

Explicative DEX

intentat, ~ă a [At: VLAHUȚĂ, D. 34 / Pl: ~ați, ~e / E: intenta] (Jur; d. procese, acțiuni în justiție) Pornit în instanță.

INTENTA, intentez, vb. I. Tranz. A introduce, a porni o acțiune (juridică). – Din fr. intenter.

INTENTA, intentez, vb. I. Tranz. A introduce, a porni o acțiune (juridică). – Din fr. intenter.

intenta vt [At: HAMANGIU, C. C. 105 / Pzi: ~tez / E: fr intenter] (Jur) A da în judecată.

INTENTA, intentez, vb. I. Tranz. (Mai ales în expr.) A intenta (un) proces (cuiva) = a da (pe cineva) în judecată. Proces pentru restituire de salar, intentat de Ministerul de Justiție. VLAHUȚĂ, O. AL. II 22.

INTENTA vb. I. tr. A introduce, a porni o acțiune (juridică). ◊ A intenta (un) proces (cuiva) = a face (cuiva) un proces. [< fr. intenter, it., lat. intentare].

INTENTA vb. tr. (jur.) a introduce, a porni o acțiune. (< fr. intenter, lat. intentare)

A INTENTA ~ez tranz. jur. (procese) A întreprinde împotriva cuiva. /<fr. intenter, lat. intentare

intentà v. a întreprinde, a face: a intenta un proces.

*intentéz v. tr. (lat. in-tentare, frecŭentativ d. in-téndere, a întinde. V. a-tentez, tentez). Jur. Îndrept contra cuĭva o acuzațiune, daŭ în judecată: a intenta proces cuĭva (saŭ contra cuĭva).

Ortografice DOOM

intenta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. intentez, 3 intentează; conj. prez. 1 sg. să intentez, 3 să intenteze

intenta (a ~) vb., ind. prez. 3 intentează

intenta vb., ind. prez. 1 sg. intentez, 3 sg. și pl. intentează

Intrare: intentat
intentat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intentat
  • intentatul
  • intentatu‑
  • intentată
  • intentata
plural
  • intentați
  • intentații
  • intentate
  • intentatele
genitiv-dativ singular
  • intentat
  • intentatului
  • intentate
  • intentatei
plural
  • intentați
  • intentaților
  • intentate
  • intentatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: intenta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • intenta
  • intentare
  • intentat
  • intentatu‑
  • intentând
  • intentându‑
 singular plural
  • intentează
  • intentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • intentez
 (să)
  • intentez
  • intentam
  • intentai
  • intentasem
a II-a (tu)
  • intentezi
 (să)
  • intentezi
  • intentai
  • intentași
  • intentaseși
a III-a (el, ea)
  • intentează
 (să)
  • intenteze
  • intenta
  • intentă
  • intentase
plural I (noi)
  • intentăm
 (să)
  • intentăm
  • intentam
  • intentarăm
  • intentaserăm
  • intentasem
a II-a (voi)
  • intentați
 (să)
  • intentați
  • intentați
  • intentarăți
  • intentaserăți
  • intentaseți
a III-a (ei, ele)
  • intentează
 (să)
  • intenteze
  • intentau
  • intentară
  • intentaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

intenta, intentezverb

  • 1. A introduce, a porni o acțiune (juridică). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Proces pentru restituire de salar, intentat de Ministerul de Justiție. VLAHUȚĂ, O. A. III 22. DLRLC
    • chat_bubble A intenta (un) proces (cuiva) = a face (cuiva) un proces. DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.