10 definiții pentru intenta


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTENTÁ, intentez, vb. I. Tranz. A introduce, a porni o acțiune (juridică). – Din fr. intenter.

INTENTÁ, intentez, vb. I. Tranz. A introduce, a porni o acțiune (juridică). – Din fr. intenter.

intenta vt [At: HAMANGIU, C. C. 105 / Pzi: ~tez / E: fr intenter] (Jur) A da în judecată.

INTENTÁ, intentez, vb. I. Tranz. (Mai ales în expr.) A intenta (un) proces (cuiva) = a da (pe cineva) în judecată. Proces pentru restituire de salar, intentat de Ministerul de Justiție. VLAHUȚĂ, O. A. III 22.

INTENTÁ vb. I. tr. A introduce, a porni o acțiune (juridică). ◊ A intenta (un) proces (cuiva) = a face (cuiva) un proces. [< fr. intenter, it., lat. intentare].

INTENTÁ vb. tr. (jur.) a introduce, a porni o acțiune. (< fr. intenter, lat. intentare)

A INTENTÁ ~éz tranz. jur. (procese) A întreprinde împotriva cuiva. /<fr. intenter, lat. intentare

intentà v. a întreprinde, a face: a intenta un proces.

*intentéz v. tr. (lat. in-tentare, frecŭentativ d. in-téndere, a întinde. V. a-tentez, tentez). Jur. Îndrept contra cuĭva o acuzațiune, daŭ în judecată: a intenta proces cuĭva (saŭ contra cuĭva).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

intentá (a ~) vb., ind. prez. 3 intenteáză

intentá vb., ind. prez. 1 sg. intentéz, 3 sg. și pl. intenteáză

Intrare: intenta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • intenta
  • intentare
  • intentat
  • intentatu‑
  • intentând
  • intentându‑
singular plural
  • intentea
  • intentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • intentez
(să)
  • intentez
  • intentam
  • intentai
  • intentasem
a II-a (tu)
  • intentezi
(să)
  • intentezi
  • intentai
  • intentași
  • intentaseși
a III-a (el, ea)
  • intentea
(să)
  • intenteze
  • intenta
  • intentă
  • intentase
plural I (noi)
  • intentăm
(să)
  • intentăm
  • intentam
  • intentarăm
  • intentaserăm
  • intentasem
a II-a (voi)
  • intentați
(să)
  • intentați
  • intentați
  • intentarăți
  • intentaserăți
  • intentaseți
a III-a (ei, ele)
  • intentea
(să)
  • intenteze
  • intentau
  • intenta
  • intentaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

intenta

  • 1. A introduce, a porni o acțiune (juridică).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Proces pentru restituire de salar, intentat de Ministerul de Justiție. VLAHUȚĂ, O. A. III 22.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A intenta (un) proces (cuiva) = a face (cuiva) un proces.
      surse: DLRLC DN

etimologie: