INTENSIUNE s. f. (Log.) Ansamblul proprietăților comune obiectelor ce alcătuiesc clasa referențială; conținut. [Pr.: -si-u-] – Din engl. intension.

intensiune¹ sf [At: DN³ / P: ~si-u~ / Pl: ~ni / E: eg intension] (Log) Totalitate a caracteristicilor necesare unui obiect pentru a putea fi definit.

INTENSIUNE s. f. (Log.) Totalitatea caracteristicilor pe care trebuie să le aibă un lucru pentru a fi definit într-un anumit fel. [Pr.: -si-u-] – Din engl. intension.

INTENSIUNE s.f. (Log.) Totalitatea implicațiilor unui concept sau termen; sens. [Pron. -si-u-. / < engl. intension].

INTENSIUNE s. f. (log.) totalitatea notelor, atributelor unui concept sau termen; sens. (< engl. intension)

intensiune s. f., pl. intensiuni