7 definiții pentru intensiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTENSIÚNE s. f. (Log.) Ansamblul proprietăților comune obiectelor ce alcătuiesc clasa referențială; conținut. [Pr.: -si-u-] – Din engl. intension.

intensiune1 sf [At: DN3 / P: ~si-u~ / Pl: ~ni / E: eg intension] (Log) Totalitate a caracteristicilor necesare unui obiect pentru a putea fi definit.

INTENSIÚNE s. f. (Log.) Totalitatea caracteristicilor pe care trebuie să le aibă un lucru pentru a fi definit într-un anumit fel. [Pr.: -si-u-] – Din engl. intension.

INTENSIÚNE s.f. (Log.) Totalitatea implicațiilor unui concept sau termen; sens. [Pron. -si-u-. / < engl. intension].

INTENSIÚNE s. f. (log.) totalitatea notelor, atributelor unui concept sau termen; sens. (< engl. intension)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

intensiúne s. f., pl. intensiúni

Intrare: intensiune
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intensiune
  • intensiunea
plural
genitiv-dativ singular
  • intensiuni
  • intensiunii
plural
vocativ singular
plural

intensiune

etimologie: