8 definiții pentru intenționalitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTENȚIONALITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este intenționat, deliberat. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. intentionnalité.

INTENȚIONALITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este intenționat, deliberat. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. intentionnalité.

intenționalitate sf [At: DEX / P: ~ți-o~ / Pl: ~tăți / E: fr intentionnalité] Deliberare.

INTENȚIONALITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este intenționat, deliberat. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. intentionalité].

INTENȚIONALITÁTE s. f. intenție ◊ (psih.) caracter orientat către viitorul imediat al unor atitudini. (< fr. intentionnalité)

intenționalitáte s. f. Intenție ◊ „Imaginea servește în intenționalitate, în formă [...] și în mișcare sensul mai ales liric al operei.” Cont. 10 III 67 p. 5 (din fr. intentionnalité; DN3)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*intenționalitáte s. f., g.-d. art. intenționalitắții

intenționalitáte s. f., g.-d. art. intenționalității


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

INTENȚIONALITÁTE (< intențional) s. f. (FILOZ., PSIH.) Caracter propriu oricărei stări de conștiință de a fi orientată către obiectul atitudinilor psihologice poate să nu aibă existență reală. Importanța i. pentru fenomenele de conștiință a fost sesizată de Franz Brentano; în prezent, termenul este larg utilizat în fenomenologie, în domeniul inteligenței artificiale, în științele cognitive.

Intrare: intenționalitate
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intenționalitate
  • intenționalitatea
plural
genitiv-dativ singular
  • intenționalități
  • intenționalității
plural
vocativ singular
plural

intenționalitate

  • 1. Caracterul a ceea ce este intenționat, deliberat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: intenție

etimologie: