12 definiții pentru intelectualitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTELECTUALITÁTE s. f. 1. Categorie socială neomogenă formată din oameni pentru care munca intelectuală reprezintă sursa principală de existență. 2. Totalitatea intelectualilor; mulțime de intelectuali; inteligență (2). [Pr.: -tu-a-] – Din fr. intellectualité, germ. Intellektualität.

intelectualitate sf [At: CONTEMP. 1948, nr. 105, 1/4 / P: ~tu-a~ / Pl: ~tăți / E: fr intellectualité] 1 Categorie socială formată din oameni pentru care munca intelectuală reprezintă sursa principală de existență. 2 Caracter a ceea ce este intelectual. 3 Ansamblu al calităților intelectuale. 4 Totalitate a intelectualilor. 5 Mulțime de intelectuali.

INTELECTUALITÁTE, intelectualități, s. f. 1. Categorie socială neomogenă formată din oameni pentru care munca intelectuală reprezintă sursa principală de existență. 2. Totalitatea intelectualilor; mulțime de intelectuali; inteligență (2). [Pr.: -tu-a-] – Din fr. intellectualité, germ. Intellektualität.

INTELECTUALITÁTE s. f. Pătură socială formată din oameni care lucrează în domeniul muncii intelectuale. În țările de democrație populară se naște o nouă intelectualitate, trup din trupul poporului muncitor, adine devotată cauzei păcii și socialismului. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2890. Ochii tuturor oamenilor muncii și ai intelectualității progresiste sînt îndreptați spre Uniunea Sovietică. STANCU, U.R.S.S. 143.

INTELECTUALITÁTE s.f. Totalitatea intelectualilor considerați ca o pătură socială. [Cf. fr. intellectualité].

INTELECTUALITÁTE s. f. 1. categorie socială ale cărei activități și preocupări se desfășoară îndeosebi în sfera vieții spirituale. 2. totalitatea intelectualilor. (< fr. intellectualité, germ. Intellektualität)

INTELECTUALITÁTE f. Totalitate a intelectualilor, considerată ca o pătură socială. [G.-D. intelectualității; Sil. -tu-a-] /<fr. intellectualité, germ. Intellektualität

*intelectualitáte f. (d. intelectual). Calitatea de a fi intelectual. Pătura (clasa) cultă, oameniĭ culțĭ, intelectualiĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!intelectualitáte (-tu-a-) s. f., g.-d. art. intelectualitắții

intelectualitáte s. f. (sil. -tu-a-), g.-d. art. intelectualității; pl. intelectualități


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INTELECTUALITÁTE s. (fig.) inteligență. (Întreaga ~ a satului.)

INTELECTUALITATE s. (rar) inteligență. (Întreaga ~ a satului.)

Intrare: intelectualitate
  • silabație: -tu-a- info
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intelectualitate
  • intelectualitatea
plural
  • intelectualități
  • intelectualitățile
genitiv-dativ singular
  • intelectualități
  • intelectualității
plural
  • intelectualități
  • intelectualităților
vocativ singular
plural

intelectualitate

  • 1. Categorie socială neomogenă formată din oameni pentru care munca intelectuală reprezintă sursa principală de existență.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • În țările de democrație populară se naște o nouă intelectualitate, trup din trupul poporului muncitor, adînc devotată cauzei păcii și socialismului. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2890.
      surse: DLRLC
    • Ochii tuturor oamenilor muncii și ai intelectualității progresiste sînt îndreptați spre Uniunea Sovietică. STANCU, U.R.S.S. 143.
      surse: DLRLC
  • 2. Totalitatea intelectualilor; mulțime de intelectuali; inteligență (2.).
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00 sinonime: inteligență

etimologie: