intelectualism sn [At: CĂLINESCU, E. O. II, 147 / Pl: (rar) ~e / E: intellectualisme] 1 Doctrină potrivit căreia procesele afective și voliționale se reduc la cele intelectuale. 2 Concepție potrivit căreia intelectul este capabil de a înțelege lumea. 3 Doctrină care reduce actul moral la cunoaștere, considerând că înțelegerea binelui implică săvârșirea lui. 4 (Nob) Preferință exagerată pentru preocupările intelectuale. 5 (Îvr) Tendință de a exagera însemnătatea preocupărilor intelectuale. 6 (Prt) Prețiozitate intelectuală.