2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTEGRÁNT, -Ă, integranți, -te, adj. (În sintagma) Parte integrantă = parte care intră în mod necesar în componența unui tot. – Din fr. [partie] intégrante.

integrant, ~ă a [At: HASDEU, I. C. 17 / Pl: ~nți, ~e / E: fr intégrante] 1 Care întregește, completează. 2 (Îs) Parte ~ă Parte care intră în mod necesar în componența unui tot.

INTEGRÁNT,-Ă, integranți, -te, adj. (Numai în expr.) Parte integrantă = parte care se înglobează în mod necesar în componența unui tot. Lupta împotriva denaturărilor subiectiviste din științele naturii și științele sociale face parte integrantă din lupta pentru o cultură și o știință avansată, pusă în slujba omului și a nevoilor sale. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 9, 119. O parte integrantă a construcției socialismului în țara noastră este făurirea culturii noi, socialiste. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 410, 4/1.

INTEGRÁNT s.n. (Mat.) Funcție de integrat. [< fr. intégrant].

INTEGRÁNT, -Ă adj. component constitutiv. ♦ parte ~ă = parte care intră cu necesitate într-un tot. (< fr. intégrante)

integrant a. care contribue la integritatea unui tot: brațele sunt părți integrante ale corpului.

*integránt, -ă adj. (lat. integrans, -ántis, d. integrare, a integra). Care contribue la integritatea unuĭ tot: brațele-s părțĭ integrante ale corpuluĭ.

INTEGRÁNTĂ, integrante, adj. (În sintagma) Parte integrantă = parte care intră în mod necesar în componența unui tot. – Din fr. [partie] intégrante.

INTEGRÁNTĂ adj.f. Parte integrantă = parte care intră cu necesitate în componența unui întreg. [< fr. intégrante].

INTEGRÁNTĂ ~e adj.: Parte ~ parte care intră în mod obligatoriu în componența unui tot. [Sil. -te-gran-] /<fr. intégrante


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!integránt (-te-grant) adj. m., pl. integránți; f. integrántă, pl. integránte

integránt adj. m., pl. integránți; f. sg. integrántă, pl. integránte

integrántă adj. f. (sil. -gran-), pl. integránte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INTEGRANT adj. constitutiv. (Parte ~ din ceva.)

Intrare: integrant (adj.)
integrant1 (adj.) adjectiv
  • silabație: in-te-grant info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • integrant
  • integrantul
  • integrantu‑
  • integrantă
  • integranta
plural
  • integranți
  • integranții
  • integrante
  • integrantele
genitiv-dativ singular
  • integrant
  • integrantului
  • integrante
  • integrantei
plural
  • integranți
  • integranților
  • integrante
  • integrantelor
vocativ singular
plural
Intrare: integrant (s.n.)
integrant2 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: in-te-grant info
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • integrant
  • integrantul
  • integrantu‑
plural
  • integrante
  • integrantele
genitiv-dativ singular
  • integrant
  • integrantului
plural
  • integrante
  • integrantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

integrant (adj.)

  • 1. Component constitutiv.
    surse: MDN '00 sinonime: constitutiv
    • 1.1. (în) sintagmă Parte integrantă = parte care intră în mod necesar în componența unui tot.
      surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file 2 exemple
      exemple
      • Lupta împotriva denaturărilor subiectiviste din științele naturii și științele sociale face parte integrantă din lupta pentru o cultură și o știință avansată, pusă în slujba omului și a nevoilor sale. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 9, 119.
        surse: DLRLC
      • O parte integrantă a construcției socialismului în țara noastră este făurirea culturii noi, socialiste. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 410, 4/1.
        surse: DLRLC

etimologie:

integrant (s.n.)

etimologie: