integralitate sf [At: RALEA, E. O. 166 / Pl: ~tăți / E: fr intégralité] 1 Însușire a ceea ce este întreg, complet. 2 Caracter de sistem. 3 Însușire de a constitui un întreg, care nu poate fi redus la suma părților sale componente. 4 Proprietate a unei expresii diferențiale de a admite o integrală.