5 definiții pentru integralism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

integralism sn [At: DN3 / Pl: (nob) ~e / E: cf it integralismo] 1 Curent de avangardă în literatura dintre cele două războaie mondiale care proclamă eliberarea de sub autoritatea oricăror dogme estetice, logice, etice sau sociale. 2 Aspirație către actualizarea completă a propriei ideologii în viața social-politică.

INTEGRALÍSM s.n. 1. Curent de avangardă în literatura dintre cele două războaie mondiale care proclamă eliberarea de sub autoritatea oricăror dogme estetice, logice, etice sau sociale. 2. Aspirație către actualizarea completă a propriei ideologii în viața social-politică. [Cf. it. integralismo și „Integral” – titlul unei reviste din București].

INTEGRALÍSM s. n. 1. curent de avangardă în literatura dintre cele două războaie mondiale care proclamă o artă a imediatului și a autenticității totale. 2. aspirație către actualizarea completă a propriei ideologii în viața social-politică. (< it. integralismo)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

INTEGRALÍSM (< integral) s. n. Mișcare artistică de avangardă din România, din cel de-al doilea deceniu al secolului 20, care a încercat o sinteză între cubism futurism și expresionism. Susținută de revista „Integral”, i-a avut ca reprezentanți pe: M.H. Maxy, Marcel Iancu, Corneliu Mihăilescu.

Intrare: integralism
integralism substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • integralism
  • integralismul
  • integralismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • integralism
  • integralismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)