INTEGRAL, -Ă, integrali, -e, adj. 1. Care nu e împărțit, diminuat sau ciuntit; întreg, complet. Plata integrală a unei lucrări. Îndeplinirea integrală a planului. ◊ Făină integrală = făină de culoare închisă, obținută prin măcinarea grîului din care nu s-a extras griș și făină albă. Pîine integrală = pîine făcută din făina descrisă mai sus. 2. (În expr.) Calcul integral = capitol al analizei matematice care se ocupă cu definirea și cu studiul proprietăților și al aplicațiilor integralelor. Ecuație integrală = ecuație în care asupra funcțiunii necunoscute se efectuează o integrare.