integrat, ~ă [At: V. ROM. august-septembrie 1937, 121 / Pl: ~ați, ~e / E: integra] 1 a Inclus într-un colectiv. 2 Înglobat într-un tot. 3 a (D. persoane) Încadrat într-o funcție. 4 sn (Șîs) Circuit ~ Microcircuit în care un număr de elemente de circuit sunt asociate inseparabil și interconectate electric astfel încât, pentru specificare, testare, întreținere și vânzare, formează un tot indivizibil.

integrație sf [At: DN² / Pl: ~ii / E: fr intégration] (Rar) 1-6 Integrare (1-6).

INTEGRAȚIE s.f. Integrare. [Gen. -iei. / cf. fr. intégration, lat. integratio].

INTEGRAT, -Ă adj. inclus, înglobat într-un tot. ♦ (electron.) circuit ~ = circuit cu multe elemente active și pasive, realizat pe o placă subțire de siliciu. (< fr. intégré)

INTEGRAȚIE s. f. integrare (1). (< fr. intégration, lat. integratio)

*integrațiúne f. (lat. integratio, -ónis). Mat. Acțiunea de a integra: integrațiunea uneĭ funcțiunĭ. – Și -áție și -áre.

integrație (rar) (desp. -te-gra-ți-e) s. f., art. integrația (desp. -ți-a), g.-d. art. integrației; pl. integrații, art. integrațiile (desp. -ți-i-)

integrație (rar) (-te-gra-ți-e) s. f., art. integrația (-ți-a), g.-d. art. integrației; pl. integrații, art. integrațiile (-ți-i-)

integrat adj. m., pl. integrați; f. sg. integrată, pl. integrate

integrație s. f. (sil. -gra-ți-e), art. integrația (sil. -ți-a), g.-d. art. integrației; pl. integrații, art. integrațiile (sil. -ți-i-)