2 intrări
10 definiții
Explicative DEX
înțărcătórĭ f. pl. (d. țarc). Timpu cînd cĭobaniĭ duc oile în țarc ca să le scoată la muls (pe înserate). – Și țărc-, ca lergătoare față de alerg.
ÎNȚĂRCĂTOARE, înțărcători, s. f. Loc de pășune, de obicei depărtat de stână, unde se țin mieii după înțărcare. – Înțărca + suf. -ătoare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNȚĂRCĂTOARE, înțărcători, s. f. Loc de pășune, de obicei depărtat de stână, unde se țin mieii după înțărcare. – Înțărca + suf. -ătoare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNȚĂRCĂTOARE sf. 🐑 1 Locul unde se înțarcă miei: cînd merge cu cîrdul să pască la înțărcători (ODOB.), ¶ 2 Timpul cînd se înțarcă miei: și-i vorbă multă și chiote... cum numai la ’nțărcătoare se văd și se aud (LUNG.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ÎNȚĂRCĂTOARE, înțărcători, s. f. Loc de pășunat pentru oi, pînă la înțărcatul mieilor. De pe la înțărcători, am prăpădit drumul. CREANGĂ, A. 30. Stînele de oi așezate vara... pe înțărcătorile unui munte. ODOBESCU, S. I. 228.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNȚĂRCĂTOARE ~ori f. Loc unde sunt păscuți izolat mieii înțărcați. /a înțărca + suf. ~ătoare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
înțărcătoare f. țarc de vite: de pe la înțărcători am pierdut drumul CR.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înțărcătoáre f., pl. orĭ. Țarc de înțărcat meiĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
înțărcătoare s. f., g.-d. art. înțărcătorii; pl. înțărcători
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
înțărcătoare s. f., g.-d. art. înțărcătorii; pl. înțărcători
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
înțărcătoare s. f., g.-d. art. înțărcătorii; pl. înțărcători
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F116) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
înțărcătoare, înțărcătorisubstantiv feminin
- 1. Loc de pășune, de obicei depărtat de stână, unde se țin mieii după înțărcare. DEX '09 DEX '98
- De pe la înțărcători, am prăpădit drumul. CREANGĂ, A. 30. DLRLC
- Stînele de oi așezate vara... pe înțărcătorile unui munte. ODOBESCU, S. I. 228. DLRLC
- diferențiere Loc de pășunat pentru oi, până la înțărcatul mieilor. DLRLC
-
etimologie:
- Înțărca + -ătoare. DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.