2 intrări
10 definiții

Explicative DEX

înțărcătórĭ f. pl. (d. țarc). Timpu cînd cĭobaniĭ duc oile în țarc ca să le scoată la muls (pe înserate). – Și țărc-, ca lergătoare față de alerg.

ÎNȚĂRCĂTOARE, înțărcători, s. f. Loc de pășune, de obicei depărtat de stână, unde se țin mieii după înțărcare. – Înțărca + suf. -ătoare.

ÎNȚĂRCĂTOARE, înțărcători, s. f. Loc de pășune, de obicei depărtat de stână, unde se țin mieii după înțărcare. – Înțărca + suf. -ătoare.

ÎNȚĂRCĂTOARE sf. 🐑 1 Locul unde se înțarcă miei: cînd merge cu cîrdul să pască la înțărcători (ODOB.), 2 Timpul cînd se înțarcă miei: și-i vorbă multă și chiote... cum numai la ’nțărcătoare se văd și se aud (LUNG.).

ÎNȚĂRCĂTOARE, înțărcători, s. f. Loc de pășunat pentru oi, pînă la înțărcatul mieilor. De pe la înțărcători, am prăpădit drumul. CREANGĂ, A. 30. Stînele de oi așezate vara... pe înțărcătorile unui munte. ODOBESCU, S. I. 228.

ÎNȚĂRCĂTOARE ~ori f. Loc unde sunt păscuți izolat mieii înțărcați. /a înțărca + suf. ~ătoare

înțărcătoare f. țarc de vite: de pe la înțărcători am pierdut drumul CR.

înțărcătoáre f., pl. orĭ. Țarc de înțărcat meiĭ.

Ortografice DOOM

înțărcătoare s. f., g.-d. art. înțărcătorii; pl. înțărcători

înțărcătoare s. f., g.-d. art. înțărcătorii; pl. înțărcători

înțărcătoare s. f., g.-d. art. înțărcătorii; pl. înțărcători

Intrare: înțărcători
înțărcători
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: înțărcătoare
înțărcătoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înțărcătoare
  • ‑nțărcătoare
  • înțărcătoarea
  • ‑nțărcătoarea
plural
  • înțărcători
  • ‑nțărcători
  • înțărcătorile
  • ‑nțărcătorile
genitiv-dativ singular
  • înțărcători
  • ‑nțărcători
  • înțărcătorii
  • ‑nțărcătorii
plural
  • înțărcători
  • ‑nțărcători
  • înțărcătorilor
  • ‑nțărcătorilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înțărcătoare, înțărcătorisubstantiv feminin

  • 1. Loc de pășune, de obicei depărtat de stână, unde se țin mieii după înțărcare. DEX '09 DEX '98
    • format_quote De pe la înțărcători, am prăpădit drumul. CREANGĂ, A. 30. DLRLC
    • format_quote Stînele de oi așezate vara... pe înțărcătorile unui munte. ODOBESCU, S. I. 228. DLRLC
    • diferențiere Loc de pășunat pentru oi, până la înțărcatul mieilor. DLRLC
etimologie:
  • Înțărca + -ătoare. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.