opțiuni
  • info

10 definiții pentru insurecțional

Explicative DEX

INSURECȚIONAL, -Ă, insurecționali, -e, adj. De insurecție, caracteristic insurecției, al insurecției. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. insurrectionnel.

INSURECȚIONAL, -Ă, insurecționali, -e, adj. De insurecție, caracteristic insurecției, al insurecției. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. insurrectionnel.

insurecțional, ~ă a [At: CV 1950, nr. 3, 11 / Pl: ~i, ~e / E: fr insurrectionnel] 1 Referitor la insurecție. 2 Caracteristic insurecției. 3 De insurecție. 4 Care admite și răspândește ideile insurecției Si: revoluționar.

INSURECȚIONAL, -Ă, insurecționali, -e, adj. De insurecție, caracteristic insurecției. Armata Roșie a învins pentru că în spatele frontului armatelor albe... au activat în ilegalitate admirabili bolșevici, membri și nemembri de partid, care ridicau pe muncitori și țărani la acțiuni insurecționale împotriva intervenționiștilor și a gardiștilor albi. IST. P.C. (b) 359. – Pronunțat: -ți-o-.

INSURECȚIONAL, -Ă adj. De insurecție, al insurecției. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. insurrectionnel].

INSURECȚIONAL, -Ă adj. referitor la insurecție. (< fr. insurrectionnel)

INSURECȚIONAL ~ă (~i, ~e) Care ține de insurecție; propriu insurecției. /<fr. insurrectionnel

*insurecționál, -ă adj. (d. insurecțiune; fr. insurrectionnel). De insurecțiune, de insurgențĭ: mișcare insurecțională.

Ortografice DOOM

insurecțional (desp. -ți-o-) adj. m., pl. insurecționali; f. insurecțională, pl. insurecționale

insurecțional (-ți-o-) adj. m., pl. insurecționali; f. insurecțională, pl. insurecționale

insurecțional adj. m. (sil. -ți-o-), pl. insurecționali; f. sg. insurecțională, pl. insurecționale

Intrare: insurecțional
insurecțional adjectiv
  • silabație: -ți-o-nal info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • insurecțional
  • insurecționalul
  • insurecționalu‑
  • insurecțională
  • insurecționala
plural
  • insurecționali
  • insurecționalii
  • insurecționale
  • insurecționalele
genitiv-dativ singular
  • insurecțional
  • insurecționalului
  • insurecționale
  • insurecționalei
plural
  • insurecționali
  • insurecționalilor
  • insurecționale
  • insurecționalelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

insurecțional, insurecționalăadjectiv

  • 1. De insurecție, caracteristic insurecției, al insurecției. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Armata Roșie a învins pentru că în spatele frontului armatelor albe... au activat în ilegalitate admirabili bolșevici, membri și nemembri de partid, care ridicau pe muncitori și țărani la acțiuni insurecționale împotriva intervenționiștilor și a gardiștilor albi. IST. P.C. (b) 359. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.