9 definiții pentru insurecțional


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INSURECȚIONÁL, -Ă, insurecționali, -e, adj. De insurecție, caracteristic insurecției, al insurecției. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. insurrectionnel.

INSURECȚIONÁL, -Ă, insurecționali, -e, adj. De insurecție, caracteristic insurecției, al insurecției. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. insurrectionnel.

insurecțional, ~ă a [At: CV 1950, nr. 3, 11 / Pl: ~i, ~e / E: fr insurrectionnel] 1 Referitor la insurecție. 2 Caracteristic insurecției. 3 De insurecție. 4 Care admite și răspândește ideile insurecției Si: revoluționar.

INSURECȚIONÁL, -Ă, insurecționali, -e, adj. De insurecție, caracteristic insurecției. Armata Roșie a învins pentru că în spatele frontului armatelor albe... au activat în ilegalitate admirabili bolșevici, membri și nemembri de partid, care ridicau pe muncitori și țărani la acțiuni insurecționale împotriva intervenționiștilor și a gardiștilor albi. Ist. P.C.(b) 359. – Pronunțat: -ți-o-.

INSURECȚIONÁL, -Ă adj. De insurecție, al insurecției. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. insurrectionnel].

INSURECȚIONÁL, -Ă adj. referitor la insurecție. (< fr. insurrectionnel)

INSURECȚIONÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de insurecție; propriu insurecției. /<fr. insurrectionnel

*insurecționál, -ă adj. (d. insurecțiune; fr. insurrectionnel). De insurecțiune, de insurgențĭ: mișcare insurecțională.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

insurecționál (-ți-o-) adj. m., pl. insurecționáli; f. insurecționálă, pl. insurecționále

insurecționál adj. m. (sil. -ți-o-), pl. insurecționáli; f. sg. insurecționálă, pl. insurecționále

Intrare: insurecțional
insurecțional adjectiv
  • silabație: -ți-o-nal info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • insurecțional
  • insurecționalul
  • insurecționalu‑
  • insurecționa
  • insurecționala
plural
  • insurecționali
  • insurecționalii
  • insurecționale
  • insurecționalele
genitiv-dativ singular
  • insurecțional
  • insurecționalului
  • insurecționale
  • insurecționalei
plural
  • insurecționali
  • insurecționalilor
  • insurecționale
  • insurecționalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

insurecțional

  • 1. De insurecție, caracteristic insurecției, al insurecției.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Armata Roșie a învins pentru că în spatele frontului armatelor albe... au activat în ilegalitate admirabili bolșevici, membri și nemembri de partid, care ridicau pe muncitori și țărani la acțiuni insurecționale împotriva intervenționiștilor și a gardiștilor albi. IST. P. C. (b) 359.
      surse: DLRLC

etimologie: