instrumentalism sn [At: DN / Pl: (rar) ~e / E: fr instrumentalisme, rs инстументализм] 1 Concepție filozofică potrivit căreia noțiunile, categoriile și teoriile științifice nu reflectă realitatea obiectivă, fiind numai niște instrumente pentru săvârșirea unor acțiuni utile individului. 2 Școală formalistă în poezie care își propune să creeze efecte lirice prin combinații sonore muzicale, expresive Vz simbolism.