INSTRUMENTA, instrumentez, vb. I. Tranz. 1. (Rar) A aranja o bucată muzicală prin distribuirea fiecărei voci unui instrument sau unui grup de instrumente. ♦ (Impropriu) A executa o bucată muzicală la unul sau la mai multe instrumente. Deaca s-ar ispiti cineva să cerce a instrumenta și a vocaliza prin codri muzică clasică... chiar și iepurii ar apuca-o îndată la picior. ODOBESCU, S. III 101. 2. A efectua o instrumentație (3).