2 intrări

O definiție


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

instructá vb., ind. prez. 3 sg. instructeáză

Intrare: instructare
instructare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • instructare
  • instructarea
plural
  • instructări
  • instructările
genitiv-dativ singular
  • instructări
  • instructării
plural
  • instructări
  • instructărilor
vocativ singular
plural
Intrare: instructa
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • instructa
  • instructare
  • instructat
  • instructatu‑
  • instructând
  • instructându‑
singular plural
  • instructea
  • instructați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • instructez
(să)
  • instructez
  • instructam
  • instructai
  • instructasem
a II-a (tu)
  • instructezi
(să)
  • instructezi
  • instructai
  • instructași
  • instructaseși
a III-a (el, ea)
  • instructea
(să)
  • instructeze
  • instructa
  • instructă
  • instructase
plural I (noi)
  • instructăm
(să)
  • instructăm
  • instructam
  • instructarăm
  • instructaserăm
  • instructasem
a II-a (voi)
  • instructați
(să)
  • instructați
  • instructați
  • instructarăți
  • instructaserăți
  • instructaseți
a III-a (ei, ele)
  • instructea
(să)
  • instructeze
  • instructau
  • instructa
  • instructaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)