opțiuni
  • info

11 definiții pentru institutoare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INSTITUTOR, -OARE, institutori, -oare, s. m. și f. (În trecut) Învățător (la oraș); (sens curent) cadru didactic în învățământul primar sau preșcolar, care are (și) studii superioare. – Din fr. instituteur, lat. institutor.

INSTITUTOR, -OARE, institutori, -oare, s. m. și f. (În trecut) Învățător (la oraș). – Din fr. instituteur, lat. institutor.

INSTITUTOR, -OARE, institutori, -oare, s. m. și f. (În vechea organizare a învățămîntului) Învățător la oraș. Cu domniile fanarioților se introdusese în țară o mulțime de dascaleci (loghiotați) ca institutori prin casele boierești. GHICA, S. A. 106.

INSTITUTOR, -OARE s.m. și f. (În trecut) 1. Grad în învățămîntul elementar, superior învățătorului, dat mai ales celor care predau la oraș. 2. Persoană care se ocupa de instruirea unui copil. [Cf. fr. instituteur].

INSTITUTOR, -OARE s. m. f. (în trecut) învățător (la oraș). (< fr. instituteur, lat. institutor)

*institutór, -oáre s. (lat. institútor, -óris, d. institúere, a instrui). Care institue, fundator. Profesor de școală primară urbană. (În Francia, acest termin se întrebuințează de pe la 1789 înlocuind pe maître d’école, cum se zicea în ainte).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

institutoare s. f., g.-d. art. institutoarei; pl. institutoare

institutoare s. f., g.-d. art. institutoarei; pl. institutoare

institutoare s. f., g.-d. art. institutoarei; pl. institutoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INSTITUTOARE s. (pop. și fam.) dăscăliță.

INSTITUTOARE s. (pop. și fam.) dăscăliță.

Intrare: institutoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • institutoare
  • institutoarea
plural
  • institutoare
  • institutoarele
genitiv-dativ singular
  • institutoare
  • institutoarei
plural
  • institutoare
  • institutoarelor
vocativ singular
  • institutoare
  • institutoareo
plural
  • institutoarelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

institutor, institutorisubstantiv masculin
institutoare, institutoaresubstantiv feminin

  • 1. în trecut Învățător (la oraș). DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: belfer dascăl dăscăliță învățător
    • format_quote Cu domniile fanarioților se introdusese în țară o mulțime de dascaleci (loghiotați) ca institutori prin casele boierești. GHICA, S. A. 106. DLRLC
  • 2. în trecut Persoană care se ocupa de instruirea unui copil. DN
  • 3. sens curent Cadru didactic în învățământul primar sau preșcolar, care are (și) studii superioare. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.