9 definiții pentru instilator
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
INSTILATOR, instilatoare, s. n. Instrument care servește la instilații. – Din fr. instillateur.
INSTILATOR, instilatoare, s. n. Instrument care servește la instilații. – Din fr. instillateur.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
instilator sn [At: DA ms / Pl: ~oare / E: instila + -tor] (Med) Instrument care servește la instilații.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INSTILATOR, instilatoare, s. n. Instrument cu care se picură un lichid într-un organ bolnav. Cel mai simplu instilator este o pipetă de sticlă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INSTILATOR s.n. Instrument folosit pentru instilații. [< fr. instillateur].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INSTILATOR s. n. instrument pentru instilații. (< fr. instillateur)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
INSTILATOR ~oare n. Instrument pentru instilație, constând dintr-un tub de sticlă subțiat la un capăt și prevăzut la celălalt cu un tub de cauciuc. /<fr. instillateur
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
instilator s. n., pl. instilatoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
instilator s. n., pl. instilatoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
instilator s. n., pl. instilatoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
instilator, instilatoaresubstantiv neutru
- 1. Instrument care servește la instilații. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Cel mai simplu instilator este o pipetă de sticlă. DLRLC
-
etimologie:
- instillateur DEX '09 DEX '98 DN