2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INSTILÁ, instilez, vb. I. Tranz. A administra picătură cu picătură un medicament lichid în scopuri terapeutice sau profilactice, a face o instilație; a pica1. – Din fr. instiller, lat. instillare.

INSTILÁ, instilez, vb. I. Tranz. A administra picătură cu picătură un medicament lichid în scopuri terapeutice sau profilactice, a face o instilație; a pica1. – Din fr. instiller, lat. instillare.

instila vt [At: DA ms / Pzi: ~lez / E: lat instillo, -are, fr instiller] A administra picătură cu picătură un medicament lichid în scopuri terapeutice sau profilactice.

INSTILÁ, instilez, vb. I. Tranz. (Rar) A picura un lichid (de obicei un medicament) într-un organ bolnav (ochi, urechi etc.).

INSTILÁ vb. I. tr. A picura o doctorie pe un organ bolnav. [< fr. instiller, cf. lat. instillare].

INSTILÁ vb. tr. 1. a face o instilație. 2. (fig.) a face să pătrundă lent. (< fr. instiller, lat. instillare)

A INSTILÁ ~éz tranz. (medicamente lichide) A introduce picătură cu picătură într-o cavitate a unui organ (ureche, nas etc.); a pica; a picura. /<fr. instiller, lat. instillare


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

instilá (a ~) vb., ind. prez. 3 instileáză

instilá vb., ind. prez. 1 sg. instiléz, 3 sg. și pl. instileáză

Intrare: instilat
instilat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • instilat
  • instilatul
  • instilatu‑
  • instila
  • instilata
plural
  • instilați
  • instilații
  • instilate
  • instilatele
genitiv-dativ singular
  • instilat
  • instilatului
  • instilate
  • instilatei
plural
  • instilați
  • instilaților
  • instilate
  • instilatelor
vocativ singular
plural
Intrare: instila
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • instila
  • instilare
  • instilat
  • instilatu‑
  • instilând
  • instilându‑
singular plural
  • instilea
  • instilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • instilez
(să)
  • instilez
  • instilam
  • instilai
  • instilasem
a II-a (tu)
  • instilezi
(să)
  • instilezi
  • instilai
  • instilași
  • instilaseși
a III-a (el, ea)
  • instilea
(să)
  • instileze
  • instila
  • instilă
  • instilase
plural I (noi)
  • instilăm
(să)
  • instilăm
  • instilam
  • instilarăm
  • instilaserăm
  • instilasem
a II-a (voi)
  • instilați
(să)
  • instilați
  • instilați
  • instilarăți
  • instilaserăți
  • instilaseți
a III-a (ei, ele)
  • instilea
(să)
  • instileze
  • instilau
  • instila
  • instilaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

instila

  • 1. A administra picătură cu picătură un medicament lichid în scopuri terapeutice sau profilactice, a face o instilație; a pica (2.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: pica (vb., cădea) picura
  • 2. figurat A face să pătrundă lent.
    surse: MDN '00

etimologie: