2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INSTILARE, instilări, s. f. (Med.) Acțiunea de a instila; instilație. – V. instila.

INSTILARE, instilări, s. f. (Med.) Acțiunea de a instila; instilație. – V. instila.

instilare sf [At: DA ms / Pl: ~lări / E: instila] Administrare a unui medicament lichid picătură cu picătură în scopuri terapeutice.

INSTILARE s.f. Acțiunea de a instila; instilație. [< instila].

INSTILA, instilez, vb. I. Tranz. A administra picătură cu picătură un medicament lichid în scopuri terapeutice sau profilactice, a face o instilație; a pica1. – Din fr. instiller, lat. instillare.

INSTILA, instilez, vb. I. Tranz. A administra picătură cu picătură un medicament lichid în scopuri terapeutice sau profilactice, a face o instilație; a pica1. – Din fr. instiller, lat. instillare.

instila vt [At: DA ms / Pzi: ~lez / E: lat instillo, -are, fr instiller] A administra picătură cu picătură un medicament lichid în scopuri terapeutice sau profilactice.

INSTILA, instilez, vb. I. Tranz. (Rar) A picura un lichid (de obicei un medicament) într-un organ bolnav (ochi, urechi etc.).

INSTILA vb. I. tr. A picura o doctorie pe un organ bolnav. [< fr. instiller, cf. lat. instillare].

INSTILA vb. tr. 1. a face o instilație. 2. (fig.) a face să pătrundă lent. (< fr. instiller, lat. instillare)

A INSTILA ~ez tranz. (medicamente lichide) A introduce picătură cu picătură într-o cavitate a unui organ (ureche, nas etc.); a pica; a picura. /<fr. instiller, lat. instillare

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

instila (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. instilez, 3 instilea; conj. prez. 1 sg. să instilez, 3 să instileze

instila (a ~) vb., ind. prez. 3 instilea

instila vb., ind. prez. 1 sg. instilez, 3 sg. și pl. instilea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: instilare
instilare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • instilare
  • instilarea
plural
  • instilări
  • instilările
genitiv-dativ singular
  • instilări
  • instilării
plural
  • instilări
  • instilărilor
vocativ singular
plural
Intrare: instila
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • instila
  • instilare
  • instilat
  • instilatu‑
  • instilând
  • instilându‑
singular plural
  • instilea
  • instilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • instilez
(să)
  • instilez
  • instilam
  • instilai
  • instilasem
a II-a (tu)
  • instilezi
(să)
  • instilezi
  • instilai
  • instilași
  • instilaseși
a III-a (el, ea)
  • instilea
(să)
  • instileze
  • instila
  • instilă
  • instilase
plural I (noi)
  • instilăm
(să)
  • instilăm
  • instilam
  • instilarăm
  • instilaserăm
  • instilasem
a II-a (voi)
  • instilați
(să)
  • instilați
  • instilați
  • instilarăți
  • instilaserăți
  • instilaseți
a III-a (ei, ele)
  • instilea
(să)
  • instileze
  • instilau
  • instila
  • instilaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

instilare, instilărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi instila DEX '09 DEX '98 DN

instila, instilezverb

  • 1. A administra picătură cu picătură un medicament lichid în scopuri terapeutice sau profilactice, a face o instilație; a pica (2.). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. figurat A face să pătrundă lent. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.