9 definiții pentru instalator


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INSTALATÓR, -OÁRE, instalatori, -oare, s. m. și f. Persoană specializată în lucrările de montare și de reparare a unor instalații tehnico-sanitare, conducte, aparate. – Din fr. installateur.

instalator, ~oare smf [At: LEG. EC. PL. 289 / Pl: ~i, ~oare / E: fr installateur] Persoană specializată în lucrările de montare și de reparare a unor instalații sau aparate tehnice.

INSTALATÓR, -OÁRE, instalatori, -oare, s. m. și f. Persoană specializată în lucrările de montare și de reparare a unor aparaturi tehnice. – Din fr. installateur.

INSTALATÓR, -OÁRE, instalatori, -oare, s. m. și f. Lucrător care montează conducte sau aparate într-o instalație; persoană specializată în montarea și repararea instalațiilor de apă, gaze naturale, electricitate etc.

INSTALATÓR, -OÁRE s.m. și f. Lucrător care se ocupă cu montarea și repararea unor aparaturi tehnice. [Cf. fr. installateur].

INSTALATÓR, -OÁRE s. m. f. lucrător care se ocupă cu montarea și repararea unor aparaturi tehnice. (< fr. installateur)

INSTALATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Muncitor specializat în lucrările de instalare a unor aparaturi tehnice. ~ de apă. ~ de gaz. /<fr. installateur


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

instalatór s. m., pl. instalatóri

instalatór s. m., pl. instalatóri

Intrare: instalator
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • instalator
  • instalatorul
  • instalatoru‑
plural
  • instalatori
  • instalatorii
genitiv-dativ singular
  • instalator
  • instalatorului
plural
  • instalatori
  • instalatorilor
vocativ singular
  • instalatorule
plural
  • instalatorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

instalator, -oare instalatoare

  • 1. Persoană specializată în lucrările de montare și de reparare a unor instalații tehnico-sanitare, conducte, aparate.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: