2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

însori vr [At: V. ROM. S. II, 1950, decembrie, 61 / Pzi: ~resc / E: în- + soare] 1 A se încălzi la soare. 2 A se expune la soare.

însorire sf [At: DEX2 / Pl: ~ri / E: însori] 1 Încălzire la soare. 2 Expunere la soare.

ÎNSORÍ, însoresc, vb. IV. Refl. 1. A se însenina, a apărea soarele. 2. A sta la soare, a se încălzi sau a se bronza la soare. – În + soare.

ÎNSORÍ, însoresc, vb. IV. Refl. 1. A se însenina, a apărea soarele. 2. A sta la soare, a se încălzi sau a se bronza la soare. – În + soare.

ÎNSORÍRE, însoriri, s. f. Acțiunea de a se însori și rezultatul ei. – V. însori.

ÎNSORÍRE, însoriri, s. f. Acțiunea de a se însori și rezultatul ei. – V. însori.

ÎNSORÍ, însoresc, vb. IV. Refl. A se expune la soare, a se încălzi la soare.

A SE ÎNSORÍ pers. 3 se ~éște intranz. 1) A apărea soarele. 2) rar A se încălzi la soare. /în + soare


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!însorí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se însoréște, imperf. 3 sg. se însoreá; conj. prez. 3 să se însoreáscă

însoríre s. f., g.-d. art. însorírii; pl. însoríri

însorí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. însorésc, imperf. 3 sg. însoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. însoreáscă

însoríre s. f., g.-d. art. însorírii; pl. însoríri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNSORÍ vb. 1. v. însenina. 2. a se sori. (Se ~ pe terasă.)

ÎNSORI vb. a se sori. (Se ~ pe terasă.)

Intrare: însori
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • însori
  • ‑nsori
  • însorire
  • ‑nsorire
  • însorit
  • ‑nsorit
  • însoritu‑
  • ‑nsoritu‑
  • însorind
  • ‑nsorind
  • însorindu‑
  • ‑nsorindu‑
singular plural
  • însorește
  • ‑nsorește
  • însoriți
  • ‑nsoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • însoresc
  • ‑nsoresc
(să)
  • însoresc
  • ‑nsoresc
  • însoream
  • ‑nsoream
  • însorii
  • ‑nsorii
  • însorisem
  • ‑nsorisem
a II-a (tu)
  • însorești
  • ‑nsorești
(să)
  • însorești
  • ‑nsorești
  • însoreai
  • ‑nsoreai
  • însoriși
  • ‑nsoriși
  • însoriseși
  • ‑nsoriseși
a III-a (el, ea)
  • însorește
  • ‑nsorește
(să)
  • însorească
  • ‑nsorească
  • însorea
  • ‑nsorea
  • însori
  • ‑nsori
  • însorise
  • ‑nsorise
plural I (noi)
  • însorim
  • ‑nsorim
(să)
  • însorim
  • ‑nsorim
  • însoream
  • ‑nsoream
  • însorirăm
  • ‑nsorirăm
  • însoriserăm
  • ‑nsoriserăm
  • însorisem
  • ‑nsorisem
a II-a (voi)
  • însoriți
  • ‑nsoriți
(să)
  • însoriți
  • ‑nsoriți
  • însoreați
  • ‑nsoreați
  • însorirăți
  • ‑nsorirăți
  • însoriserăți
  • ‑nsoriserăți
  • însoriseți
  • ‑nsoriseți
a III-a (ei, ele)
  • însoresc
  • ‑nsoresc
(să)
  • însorească
  • ‑nsorească
  • însoreau
  • ‑nsoreau
  • însori
  • ‑nsori
  • însoriseră
  • ‑nsoriseră
Intrare: însorire
însorire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • însorire
  • ‑nsorire
  • însorirea
  • ‑nsorirea
plural
  • însoriri
  • ‑nsoriri
  • însoririle
  • ‑nsoririle
genitiv-dativ singular
  • însoriri
  • ‑nsoriri
  • însoririi
  • ‑nsoririi
plural
  • însoriri
  • ‑nsoriri
  • însoririlor
  • ‑nsoririlor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

însori însorire

  • 1. A se însenina, a apărea soarele.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: însenina
  • 2. A sta la soare, a se încălzi sau a se bronza la soare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: sori

etimologie:

  • În + soare
    surse: DEX '09 DEX '98

însorire

  • 1. Acțiunea de a se însori și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • vezi însori
    surse: DEX '09 DEX '98