2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INSOLÁ vb. tr., refl. a (se) expune la (razele de) soare. (< fr. insoler, lat. insolare)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

insolá vb., ind. prez. 1 sg. insoléz, 3 sg. și pl. insoleáză

Intrare: insola
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • insola
  • insolare
  • insolat
  • insolatu‑
  • insolând
  • insolându‑
singular plural
  • insolea
  • insolați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • insolez
(să)
  • insolez
  • insolam
  • insolai
  • insolasem
a II-a (tu)
  • insolezi
(să)
  • insolezi
  • insolai
  • insolași
  • insolaseși
a III-a (el, ea)
  • insolea
(să)
  • insoleze
  • insola
  • insolă
  • insolase
plural I (noi)
  • insolăm
(să)
  • insolăm
  • insolam
  • insolarăm
  • insolaserăm
  • insolasem
a II-a (voi)
  • insolați
(să)
  • insolați
  • insolați
  • insolarăți
  • insolaserăți
  • insolaseți
a III-a (ei, ele)
  • insolea
(să)
  • insoleze
  • insolau
  • insola
  • insolaseră
Intrare: insolare
insolare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • insolare
  • insolarea
plural
  • insolări
  • insolările
genitiv-dativ singular
  • insolări
  • insolării
plural
  • insolări
  • insolărilor
vocativ singular
plural
insolat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • insolat
  • insolatul
  • insolatu‑
  • insola
  • insolata
plural
  • insolați
  • insolații
  • insolate
  • insolatele
genitiv-dativ singular
  • insolat
  • insolatului
  • insolate
  • insolatei
plural
  • insolați
  • insolaților
  • insolate
  • insolatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)