2 definiții pentru insolare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
INSOLA vb. tr., refl. a (se) expune la (razele de) soare. (< fr. insoler, lat. insolare)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
insola vb., ind. prez. 1 sg. insolez, 3 sg. și pl. insolează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: insolare
insolare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
insolat participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)