12 definiții pentru insinuant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INSINUÁNT, -Ă, insinuanți, -te, adj. Care (se) insinuează; insinuator. [Pr.: -nu-ant] – Din fr. insinuant.

INSINUÁNT, -Ă, insinuanți, -te, adj. Care (se) insinuează; insinuator. [Pr.: -nu-ant] – Din fr. insinuant.

insinuant, ~ă a [At: VLAHUȚĂ, D. 268 / Pl: ~nți, ~e / E: fr insinuant, it insinuante] 1-2 Care (se) insinuează (1-2) Si: insinuator.

INSINUÁNT, -Ă, insinuanți, -te, adj. 1. Care strecoară aluzii răutăcioase, care insinuează. Ea nu e violentă, ci insinuantă. GHEREA, ST. CR. II 151. 2. Care pătrunde pe nesimțite, care se strecoară pe furiș. Din culmile auguste ale munților... se lăsa, insinuant, frigul nopții. GALACTION, O. I 101. – Pronunțat: -nu-ant.

INSINUÁNT, -Ă Care (se) insinuează. [Pron. -nu-ant. / cf. fr. insinuant].

INSINUÁNT, -Ă adj. care (se) insinuează; insinuator. (< fr. insinuant)

INSINUÁNT ~tă (~ți, ~te) 1) Care conține o insinuare; cu caracter de insinuare. 2) (despre persoane) Care se insinuează undeva. 3) Care este propriu unei persoane ce se insinuează. [Sil. -nu-ant] /<fr. insinuant

insinuant a. care are darul de a se insinua.

*insinuánt, -ă adj. (lat. insinuans, -ántis). Care se insinuĭază: fluid insinuant. Fig. Care are calitatea de a se introduce, de a plăcea pin vorbe și purtare: om, caracter insinuant. Adv. În mod insinuant: a vorbi insinuant. V. băgăcĭos.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

insinuánt (-nu-ant) adj. m., pl. insinuánți; f. insinuántă, pl. insinuánte

insinuánt adj. m. (sil. -nu-ant), pl. insinuánți; f. sg. insinuántă, pl. insinuánte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INSINUÁNT adj. (înv.) insinuator. (Ton ~.)

INSINUANT adj. (înv.) insinuator. (Ton ~.)

Intrare: insinuant
insinuant adjectiv
  • silabație: -nu-ant info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • insinuant
  • insinuantul
  • insinuantu‑
  • insinuantă
  • insinuanta
plural
  • insinuanți
  • insinuanții
  • insinuante
  • insinuantele
genitiv-dativ singular
  • insinuant
  • insinuantului
  • insinuante
  • insinuantei
plural
  • insinuanți
  • insinuanților
  • insinuante
  • insinuantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

insinuant

  • 1. Care (se) insinuează.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: insinuator attach_file 2 exemple
    exemple
    • Ea nu e violentă, ci insinuantă. GHEREA, ST. CR. II 151.
      surse: DLRLC
    • Din culmile auguste ale munților... se lăsa, insinuant, frigul nopții. GALACTION, O. I 101.
      surse: DLRLC

etimologie: