înrâuri vti [At: (a. 1835) URICARIUL, VIII, 126 / Pzi: ~resc / E: în- + râuri (pll râu)] (Înv) 1-2 A exercita o influență asupra cuiva sau a ceva Si: a influența.

înrâurit, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: înrâuri] (Înv) Influențat.

înrâurită sf [At: ODOBESCU, II, 24 / Pl: ~te / E: înrâuri] (Înv) 1 Înrâurire (1). 2 (Ccr) Influență.

ÎNRÎURI, înrîuresc, vb. IV. Tranz. A exercita o influență, a influența. Eram și eu înrîurit de sfiala îngrijorată a celorlalți. CAMIL PETRESCU, U. N. 28. Seninătatea gravă a Sașei se întunecase în umbra unei melancolii dureroase, ce părea că înrîurește deopotrivă pe toți dimprejur. D. ZAMFIRESCU, R. 11. ◊ Intranz. Legături de rudenie și prestigiul ce dă o mare avere înrîuresc asupra societății lipsită de principii de moralitate. BOLINTINEANU, O. 432. Prefacerile înrîureau în ființa... politică sau morală [a națiunilor]. NEGRUZZI, S. I 200.

ÎNRÎURITĂ, înrîurite sf. (Înv.) Înrîurire. – V. înrîuri.

ÎNRÂURI vb. IV. tr. A influența. [P.i. -resc. / după fr. influer, germ. beeinflüssen].

ÎNRÂURI vb. tr. a influența. (după fr. influer, germ. einflüssen)

A ÎNRÂURI ~esc tranz. A supune unei acțiuni ce poate duce la schimbări; a supune unei influențe; a influența. [Sil. -râ-u-] /în + râuri

înrâurì v. a influența. [Neologism modelat după germ. beeinflussen].

*înrîurésc v. tr. (d. rîŭ, după fr. influencer și germ. be-ein-flussen). Rar. Influențez.

înrâuri (a ~) (-râ-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înrâuresc, imperf. 3 sg. înrâurea; conj. prez. 3 să înrâurească

înrâuri vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înrâuresc, imperf. 3 sg. înrâurea; conj. prez. 3 sg. și pl. înrâurească

ÎNRÂURI vb. v. influența.

ÎNRÂURITĂ s. v. ascendent, autoritate, considerație, influență, înrâurire, prestigiu, putere, reputație, respect, stimă, trecere, vază.

ÎNRÎURI vb. a influența. (I-a ~ profund creația.)

înrîurită s. v. ASCENDENT. AUTORITATE. CONSIDERAȚIE. INFLUENȚĂ. ÎNRÎURIRE. PRESTIGIU. PUTERE. REPUTAȚIE. RESPECT. STIMĂ. TRECERE. VAZĂ.