2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înrâuri vti [At: (a. 1835) URICARIUL, VIII, 126 / Pzi: ~resc / E: în- + râuri (pll râu)] (Înv) 1-2 A exercita o influență asupra cuiva sau a ceva Si: a influența.

înrâurire sf [At: (a. 1835) URICARIUL, VIII, 131 / Pl: ~ri / E: înrâuri] 1 (Înv) Exercitare a unei influențe asupra cuiva Si: înrâurință (1), înrâurită (1). 2 (Ccr) Influență.

ÎNRÂURÍ, înrâuresc, vb. IV. Tranz. și intranz. A exercita o influență asupra cuiva sau a ceva; a influența. – Cf. fr. influer, influence, germ. beeinflussen.

ÎNRÂURÍ, înrâuresc, vb. IV. Tranz. și intranz. A exercita o influență asupra cuiva sau a ceva; a influența. – Cf. fr. influer, influence, germ. beeinflussen.

ÎNRÂURÍRE, înrâuriri, s. f. Acțiunea de a înrâuri și rezultatul ei; influență1. – V. înrâuri.

ÎNRÂURÍRE, înrâuriri, s. f. Acțiunea de a înrâuri și rezultatul ei; influență1. – V. înrâuri.

ÎNRÎURÍ, înrîuresc, vb. IV. Tranz. A exercita o influență, a influența. Eram și eu înrîurit de sfiala îngrijorată a celorlalți. CAMIL PETRESCU, U. N. 28. Seninătatea gravă a Sașei se întunecase în umbra unei melancolii dureroase, ce părea că înrîurește deopotrivă pe toți dimprejur. D. ZAMFIRESCU, R. 11. ◊ Intranz. Legături de rudenie și prestigiul ce dă o mare avere înrîuresc asupra societății lipsită de principii de moralitate. BOLINTINEANU, O. 432. Prefacerile înrîureau în ființa... politică sau morală [a națiunilor]. NEGRUZZI, S. I 200.

ÎNRÎURÍRE, înrîuriri, s. f. Acțiunea de a înrîuri și rezultatul ei; influență, influențare. Versurile lui exercitau asupra mea o înrîurire extraordinar de puternică. VLAHUȚĂ, O. A. 441. Se vede că foamea are multă înrîurire asupra închipuirii. ALECSANDRI, O. P. 240. Teatrul romîn... avu o mare înrîurire asupra literaturii. NEGRUZZI, S. I 341.

ÎNRÂURÍ vb. IV. tr. A influența. [P.i. -resc. / după fr. influer, germ. beeinflüssen].

ÎNRÂURÍRE s.f. Acțiunea de a înrâuri și rezultatul ei; influență. [< înrâuri].

ÎNRÂURÍ vb. tr. a influența. (după fr. influer, germ. einflüssen)

A ÎNRÂURÍ ~ésc tranz. A supune unei acțiuni ce poate duce la schimbări; a supune unei influențe; a influența. [Sil. -râ-u-] /în + râuri

înrâurì v. a influența. [Neologism modelat după germ. beeinflussen].

*înrîurésc v. tr. (d. rîŭ, după fr. influencer și germ. be-ein-flussen). Rar. Influențez.

*înrîuríre f. (d. rîŭ, după germ. ein-fluss, influență, d. fluss, rîŭ). Rar. Influență.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înrâurí (a ~) (-râ-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înrâurésc, imperf. 3 sg. înrâureá; conj. prez. 3 înrâureáscă

înrâuríre (-râ-u-) s. f., g.-d. art. înrâurírii; pl. înrâuríri

înrâurí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înrâurésc, imperf. 3 sg. înrâureá; conj. prez. 3 sg. și pl. înrâureáscă

înrâuríre s. f., g.-d. art. înrâurírii; pl. înrâuríri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNRÂURÍ vb. v. influența.

ÎNRÂURÍRE s. 1. v. influență. 2. v. autoritate. 3. influență, putere, trecere, (fig.) greutate. (Om cu ~.) 4. v. efect.

arată toate definițiile

Intrare: înrâuri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înrâuri
  • ‑nrâuri
  • înrâurire
  • ‑nrâurire
  • înrâurit
  • ‑nrâurit
  • înrâuritu‑
  • ‑nrâuritu‑
  • înrâurind
  • ‑nrâurind
  • înrâurindu‑
  • ‑nrâurindu‑
singular plural
  • înrâurește
  • ‑nrâurește
  • înrâuriți
  • ‑nrâuriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înrâuresc
  • ‑nrâuresc
(să)
  • înrâuresc
  • ‑nrâuresc
  • înrâuream
  • ‑nrâuream
  • înrâurii
  • ‑nrâurii
  • înrâurisem
  • ‑nrâurisem
a II-a (tu)
  • înrâurești
  • ‑nrâurești
(să)
  • înrâurești
  • ‑nrâurești
  • înrâureai
  • ‑nrâureai
  • înrâuriși
  • ‑nrâuriși
  • înrâuriseși
  • ‑nrâuriseși
a III-a (el, ea)
  • înrâurește
  • ‑nrâurește
(să)
  • înrâurească
  • ‑nrâurească
  • înrâurea
  • ‑nrâurea
  • înrâuri
  • ‑nrâuri
  • înrâurise
  • ‑nrâurise
plural I (noi)
  • înrâurim
  • ‑nrâurim
(să)
  • înrâurim
  • ‑nrâurim
  • înrâuream
  • ‑nrâuream
  • înrâurirăm
  • ‑nrâurirăm
  • înrâuriserăm
  • ‑nrâuriserăm
  • înrâurisem
  • ‑nrâurisem
a II-a (voi)
  • înrâuriți
  • ‑nrâuriți
(să)
  • înrâuriți
  • ‑nrâuriți
  • înrâureați
  • ‑nrâureați
  • înrâurirăți
  • ‑nrâurirăți
  • înrâuriserăți
  • ‑nrâuriserăți
  • înrâuriseți
  • ‑nrâuriseți
a III-a (ei, ele)
  • înrâuresc
  • ‑nrâuresc
(să)
  • înrâurească
  • ‑nrâurească
  • înrâureau
  • ‑nrâureau
  • înrâuri
  • ‑nrâuri
  • înrâuriseră
  • ‑nrâuriseră
Intrare: înrâurire
înrâurire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înrâurire
  • ‑nrâurire
  • înrâurirea
  • ‑nrâurirea
plural
  • înrâuriri
  • ‑nrâuriri
  • înrâuririle
  • ‑nrâuririle
genitiv-dativ singular
  • înrâuriri
  • ‑nrâuriri
  • înrâuririi
  • ‑nrâuririi
plural
  • înrâuriri
  • ‑nrâuriri
  • înrâuririlor
  • ‑nrâuririlor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înrâuri înrâurire

  • 1. A exercita o influență asupra cuiva sau a ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: influența 4 exemple
    exemple
    • Eram și eu înrîurit de sfiala îngrijorată a celorlalți. CAMIL PETRESCU, U. N. 28.
      surse: DLRLC
    • Seninătatea gravă a Sașei se întunecase în umbra unei melancolii dureroase, ce părea că înrîurește deopotrivă pe toți dimprejur. D. ZAMFIRESCU, R. 11.
      surse: DLRLC
    • Legături de rudenie și prestigiul ce dă o mare avere înrîuresc asupra societății lipsită de principii de moralitate. BOLINTINEANU, O. 432.
      surse: DLRLC
    • Prefacerile înrîureau în ființa... politică sau morală [a națiunilor]. NEGRUZZI, S. I 200.
      surse: DLRLC

etimologie:

înrâurire

  • 1. Acțiunea de a înrâuri și rezultatul ei; influență.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: influențare influență (acțiune) 3 exemple
    exemple
    • Versurile lui exercitau asupra mea o înrîurire extraordinar de puternică. VLAHUȚĂ, O. A. 441.
      surse: DLRLC
    • Se vede că foamea are multă înrîurire asupra închipuirii. ALECSANDRI, O. P. 240.
      surse: DLRLC
    • Teatrul romîn... avu o mare înrîurire asupra literaturii. NEGRUZZI, S. I 341.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi înrâuri
    surse: DEX '09 DEX '98 DN