12 definiții pentru inofensiv


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

inofensiv, ~ă a [At: C. PETRESCU, Î. II, 135 / Pl: ~i, ~e / E: fr inoffensif, it inoffensivo] Care nu face rău Si: nevătămător.

INOFENSÍV, -Ă, inofensivi, -e, adj. Care nu face rău; nevătămător, neofensiv. – Din fr. inoffensif.

INOFENSÍV, -Ă, inofensivi, -e, adj. Care nu face rău; nevătămător, neofensiv. – Din fr. inoffensif.

INOFENSÍV, -Ă, inofensivi, -e, adj. Care nu face rău, nevătămător; care nu supără pe nimeni, care nu poate supăra. Glumă inofensivă.Vizitatorii ceilalți ai stațiunii treceau cu respect mai pe departe, ca să nu tulbure pe acei oameni ciudați, dar, în definitiv, inofensivi și cumsecade. SADOVEANU, V. F. 12. Îl cîntărise pe Radu Comșa de la primele cuvinte și înțelesese că era inofensiv. C. PETRESCU, Î. II 135.

INOFENSÍV, -Ă adj. Nevătămător. [Cf. fr. inoffensif].

INOFENSÍV, -Ă adj. care nu face rău; nevătămător. (< fr. inoffensif)

INOFENSÍV ~ă (~i, ~e) Care nu produce nimănui nici un rău; fără consecințe; anodin. /<fr. inoffensif

inofensiv a. incapabil de a vătăma.

*inofensív, -ă adj. (d. ofensiv; fr. inoffensif). Care nu vatamă, nu produce răŭ saŭ durere: mulțĭ șerpĭ îs inofensivĭ, remediŭ inofensiv. Adv. În mod inofensiv: acest remediŭ lucrează inofensiv.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!inofensív (i-no-/in-o-) adj. m., pl. inofensívi; f. inofensívă, pl. inofensíve

inofensív adj. m. (sil. mf. in-) ofensiv


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INOFENSÍV adj. v. nevătămător.

Intrare: inofensiv
inofensiv adjectiv
  • silabație: i-no-, in-o-
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inofensiv
  • inofensivul
  • inofensivu‑
  • inofensi
  • inofensiva
plural
  • inofensivi
  • inofensivii
  • inofensive
  • inofensivele
genitiv-dativ singular
  • inofensiv
  • inofensivului
  • inofensive
  • inofensivei
plural
  • inofensivi
  • inofensivilor
  • inofensive
  • inofensivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

inofensiv

  • 1. Care nu face rău.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: anodin neofensiv nevătămător 3 exemple
    exemple
    • Glumă inofensivă.
      surse: DLRLC
    • Vizitatorii ceilalți ai stațiunii treceau cu respect mai pe departe, ca să nu tulbure pe acei oameni ciudați, dar, în definitiv, inofensivi și cumsecade. SADOVEANU, V. F. 12.
      surse: DLRLC
    • Îl cîntărise pe Radu Comșa de la primele cuvinte și înțelesese că era inofensiv. C. PETRESCU, Î. II 135.
      surse: DLRLC

etimologie: