14 definiții pentru inocula înocula

INOCULÁ, inoculez, vb. I. Tranz. 1. A introduce în organism o substanță, un ser, un vaccin pentru precizarea diagnosticului unei boli, experiențe, imunizare etc. 2. Fig. A introduce (treptat, pe neobservate) în mintea cuiva anumite concepții, idei etc. [Var.: înoculá vb. I] – Din fr. inoculer.

INOCULÁ, inoculez, vb. I. Tranz. 1. A introduce în organism o substanță, un ser, un vaccin pentru precizarea diagnosticului unei boli, experiențe, imunizare etc. 2. Fig. A băga în mintea cuiva anumite concepții, idei etc. [Var.: înoculá, vb. I] – Din fr. inoculer.

INOCULÁ, inoculez, vb. I. Tranz. 1. A introduce în țesuturi o substanță, un ser, un vaccin. V. injecta, vaccina. Serul inoculat se răspîndește prin sînge și limfă în tot organismul. ANATOMIA 42. 2. Fig. A introduce, a băga în mintea cuiva unele concepții sau convingeri. V. inculca. Ruptura între viața particulară a eroului și activitatea lui socială, care apare uneori în lucrările noastre literare, nu este în fond altceva decît acea despărțire arbitrară între social și uman, între politic și artistic, pe care decenii de-a rîndul jalnicii teoreticieni ai formalismului au căutat să o inoculeze, în concepția scriitorilor. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 305, 3/1.

inoculá (a ~) vb., ind. prez. 3 inoculeáză

inoculá vb. (sil. mf. in-), ind. prez. 1 sg. inoculéz, 3 sg. și pl. inoculeáză

INOCULÁ vb. I. tr. 1. A introduce într-un organism sănătos un ser, un vaccin pentru a-l imuniza. 2. (Fig.) A sădi în mintea cuiva anumite idei, concepții etc. [< fr. inoculer, cf. lat. inoculare].

INOCULÁ vb. tr. 1. a introduce într-un organism sănătos un ser, un vaccin, pentru a-l imuniza. 2. (fig.) a transmite, a sădi în mintea cuiva anumite idei etc. (< fr. inoculer, lat. inoculare)

A INOCULÁ ~éz tranz. 1) (medicamente, preparate, fluide) A introduce (cu seringa) în organism; a injecta. 2) fig. (pasiuni, idei, concepții) A băga în cap; a sădi în minte. [Sil. in-o-] /<fr. inoculer, lat. inoculare

inoculà v. 1. a transmite un virus prin inoculațiune; 2. fig. a introduce în spirit.

ÎNOCULÁ vb. I v. inocula.

ÎNOCULÁ vb. I v. inocula.

*inoculéz v. tr. (lat. in-óculo, -áre, a altoi, d. in, în, și óculus, ochĭ, mugur). Introduc în organizm [!] un microb, un virus, altoĭesc, vaccinez saŭ molipsesc: a inocula pe cineva cu vaccin, a inocula unuĭ cîne [!] turbarea. Fig. A inocula cuĭva niște ideĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

INOCULÁ vb. (MED.) a vaccina, (pop.) a altoi, (înv. și reg.) a posăi.

Intrare: inocula
inocula
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) inocula inoculare inoculat inoculând singular plural
inoculea inoculați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) inoculez (să) inoculez inoculam inoculai inoculasem
a II-a (tu) inoculezi (să) inoculezi inoculai inoculași inoculaseși
a III-a (el, ea) inoculea (să) inoculeze inocula inoculă inoculase
plural I (noi) inoculăm (să) inoculăm inoculam inocularăm inoculaserăm, inoculasem*
a II-a (voi) inoculați (să) inoculați inoculați inocularăți inoculaserăți, inoculaseți*
a III-a (ei, ele) inoculea (să) inoculeze inoculau inocula inoculaseră
înocula
verb (VT201) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) înocula înoculare înoculat înoculând singular plural
înoculea înoculați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) înoculez (să) înoculez înoculam înoculai înoculasem
a II-a (tu) înoculezi (să) înoculezi înoculai înoculași înoculaseși
a III-a (el, ea) înoculea (să) înoculeze înocula înoculă înoculase
plural I (noi) înoculăm (să) înoculăm înoculam înocularăm înoculaserăm, înoculasem*
a II-a (voi) înoculați (să) înoculați înoculați înocularăți înoculaserăți, înoculaseți*
a III-a (ei, ele) înoculea (să) înoculeze înoculau înocula înoculaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)