14 definiții pentru inocula, înocula   conjugări

INOCULÁ, inoculez, vb. I. Tranz. 1. A introduce în organism o substanță, un ser, un vaccin pentru precizarea diagnosticului unei boli, experiențe, imunizare etc. 2. Fig. A introduce (treptat, pe neobservate) în mintea cuiva anumite concepții, idei etc. [Var.: înoculá vb. I] – Din fr. inoculer.

INOCULÁ, inoculez, vb. I. Tranz. 1. A introduce în organism o substanță, un ser, un vaccin pentru precizarea diagnosticului unei boli, experiențe, imunizare etc. 2. Fig. A băga în mintea cuiva anumite concepții, idei etc. [Var.: înoculá, vb. I] – Din fr. inoculer.

INOCULÁ, inoculez, vb. I. Tranz. 1. A introduce în țesuturi o substanță, un ser, un vaccin. V. injecta, vaccina. Serul inoculat se răspîndește prin sînge și limfă în tot organismul. ANATOMIA 42. 2. Fig. A introduce, a băga în mintea cuiva unele concepții sau convingeri. V. inculca. Ruptura între viața particulară a eroului și activitatea lui socială, care apare uneori în lucrările noastre literare, nu este în fond altceva decît acea despărțire arbitrară între social și uman, între politic și artistic, pe care decenii de-a rîndul jalnicii teoreticieni ai formalismului au căutat să o inoculeze, în concepția scriitorilor. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 305, 3/1.

inoculá (a ~) vb., ind. prez. 3 inoculeáză

inoculá vb. (sil. mf. in-), ind. prez. 1 sg. inoculéz, 3 sg. și pl. inoculeáză

INOCULÁ vb. I. tr. 1. A introduce într-un organism sănătos un ser, un vaccin pentru a-l imuniza. 2. (Fig.) A sădi în mintea cuiva anumite idei, concepții etc. [< fr. inoculer, cf. lat. inoculare].

INOCULÁ vb. tr. 1. a introduce într-un organism sănătos un ser, un vaccin, pentru a-l imuniza. 2. (fig.) a transmite, a sădi în mintea cuiva anumite idei etc. (< fr. inoculer, lat. inoculare)

A INOCULÁ ~éz tranz. 1) (medicamente, preparate, fluide) A introduce (cu seringa) în organism; a injecta. 2) fig. (pasiuni, idei, concepții) A băga în cap; a sădi în minte. [Sil. in-o-] /<fr. inoculer, lat. inoculare

inoculà v. 1. a transmite un virus prin inoculațiune; 2. fig. a introduce în spirit.

ÎNOCULÁ vb. I v. inocula.

ÎNOCULÁ vb. I v. inocula.

*inoculéz v. tr. (lat. in-óculo, -áre, a altoi, d. in, în, și óculus, ochĭ, mugur). Introduc în organizm [!] un microb, un virus, altoĭesc, vaccinez saŭ molipsesc: a inocula pe cineva cu vaccin, a inocula unuĭ cîne [!] turbarea. Fig. A inocula cuĭva niște ideĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

INOCULÁ vb. (MED.) a vaccina, (pop.) a altoi, (înv. și reg.) a posăi.