2 definiții pentru inobedient


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

inobedient, ~ă a [At: DN4 / Pl: ~nți, ~e / E: in- + obedient] Nesupus.

INOBEDIÉNT, -Ă adj. nesupus. (< in1- + obedient)

Intrare: inobedient
inobedient adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inobedient
  • inobedientul
  • inobedientu‑
  • inobedientă
  • inobedienta
plural
  • inobedienți
  • inobedienții
  • inobediente
  • inobedientele
genitiv-dativ singular
  • inobedient
  • inobedientului
  • inobediente
  • inobedientei
plural
  • inobedienți
  • inobedienților
  • inobediente
  • inobedientelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)