injectare sf [At: LTR / Pl: ~tări / E: injecta] 1 Introducere a unui lichid cu ajutorul seringii într-un organism etc. 2 Introducere, sub presiune, în masa unui corp sau într-un spațiu închis a unui fluid sau a unei suspensii de material pulverulent. 3 Congestionare. 4 (Fig) Insuflare.

INJECTARE s.f. Acțiunea de a injecta. [< injecta].

injecta [At: BENIUC, C. P. 45/14 / Pzi: ~tez / E: fr injecter] 1 vt A introduce, cu ajutorul seringii, un medicament lichid într-un organism. 2 vt A introduce, sub presiune, în masa unui corp sau într-un spațiu închis, un fluid sau o suspensie de material pulverulent. 3 vr (D. ochi) A se congestiona. 4 vt (Fig) A insufla.

INJECTA, injectez, vb. I. 1. Tranz. A introduce cu ajutorul seringii un medicament lichid într-un organism animal sau vegetal. ♦ A introduce sub presiune într-un material sau într-o incintă un fluid sau o suspensie în aer de corp pulverulent. 2. Refl. (Despre ochi) A se colora ușor în roșu (din cauza spargerii unui mic vas de sînge); a se congestiona.

INJECTA vb. I. 1. tr. A introduce un lichid cu seringa într-un corp, într-o rană etc. ♦ A introduce ceva prin presiune într-un corp. 2. refl. (Despre ochi) A se înroși, a se congestiona. [< fr. injecter, cf. lat. in – în, iactum < iacere – a arunca].

INJECTA vb. I. tr. 1. a introduce un medicament lichid cu seringa într-un corp, într-o rană. 2. a introduce prin jet, sub presiune, un fluid. II. refl. (despre ochi) a se înroși, a se congestiona. (< fr. /s’/injecter, lat. iniectare)

A INJECTA ~ez tranz. 1) (medicamente, preparate, fluide) A introduce (cu seringa) în organism; a inocula. 2) A face să pătrundă sub presiune în masa unui corp sau într-un spațiu închis. /<fr. injecter, lat. injectare

A SE INJECTA pers. 3 se ~ează intranz. (despre ochi) A se înroși ușor (din cauza unui aflux de sânge); a se congestiona. /<fr. injecter, lat. injectare

injectà v. a introduce un lichid într’o cavitate a corpului, într’o rană.

*injectéz v. tr. (lat. in-jectare, a arunca în, d. in-jícere, -jectum, a arunca în. V. înĭept, ab-ject, pro-ĭect, trec). Introduc cu un instrument un lichid în corp pintr’o deschizătură naturală saŭ făcută de mîna omuluĭ: a-țĭ injecta morfină ca să adormĭ. V. refl. Devin injectat: fața bețivuluĭ se injectase.

îmbalsaméz și îmbălsăméz v. tr. (d. balsam; it. imbalsamare, fr. embaumer). Umplu un cadavru cu substanțe aromatice ca să nu putrezească. Parfumez: florile îmbalsamează aeru. – Astăzĭ nu se maĭ îmbalsamează morțiĭ scoțîndu-li-se intestinele, ca în vechime, ci se injectează în vine niște substanțe care împedecă putrezirea, și de aceĭa e maĭ exact a zice a injecta.

injectare s. f., g.-d. art. injectării; pl. injectări

injectare s. f., g.-d. art. injectării; pl. injectări

injectare s. f., g.-d. art. injectării; pl. injectări

injecta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. injectez, 3 injectează; conj. prez. 1 sg. să injectez, 3 să injecteze

injecta (a ~) vb., ind. prez. 3 injectează

injecta vb., ind. prez. 1 sg. injectez, 3 sg. și pl. injectează

injectá, injectez v. t. 1. a mitui. 2. (glum.) a poseda sexual.

INJECTA vb. (MED.) a se congestiona, a se înroși. (Ochii i s-au ~.)

INJECTA vb. (MED.) a se congestiona, a se înroși. (Ochii i s-au ~.)